S-au strans sa se paruiasca in Modrogan. Paseau cu un zambet superior, aroganta lor nu era inca decapata de scorurile strivitoare ale votului. Intrau in palatul ce poarta stigmatul Lupeascai ca la un priveghi. Voiau parca sa fie partasi la o ultima impartire de prada. In cateva ore, dupa inchiderea urnelor, dezastrul era confirmat. Softul lui Blaga, citit de Videanu, era implacabil, fara dubii. Marele partid, care in urma cu doar cateva luni calarea Romania, era acum nu doar descalecat, dar si descaltat.
Videanu intrase cu o fata pe care o dorea increzatoare; stia din experinta multor campanii ca nu sunt semnele unei victorii, dar nici nu era pregatit de prohod. In spatele lui, pe aleea umbroasa pasea, ca o umbra fidela, creierul mic al comunicatoarei portocalii Ada Mesesan. Un telefon purtat palmat, dupa “model Udrea', statea in asteptarea ordinelor si a vestilor. Au venit din ce in ce mai rele pentru ziarista fanatica si bine platita pentru “cauza'. A aparut si EBa, fata lui tata, care uitase gustul acru al infrangerii din care avea sa ia un polonic in noaptea de 11 iunie. Va fugi in bratele Sydei, spre Monte Carlo, sa uite de mitocanii care vor sa ia toata puterea, ca nehalitii. Boureanu, amenintat de ai lui cu arestarea in urma cu un an, la congresul in care se plasase in aripa Blaga, venise sa vada spectacolul “Noaptea cutitelor lungi'. Bilet la randul de fotolii si-a rezervat si Monica Macovei, venita intr-un deux pieces negru, cu premonitia doliului. Cristian Preda, cu un statut incert, in afara sau in partid?, a avut probleme cu portarii, dar nu voia nici el sa scape momentul prabusirii echipei de conducere. Udrea a intrat prin tunelul folosit de predecesoarea stapana a stabilimentului, cand nu voia sa se inscrie in borderoul tinut de oamenii lui Carol la ora sosirii.
Floarea pedelista cu harta in fata semana cu un stat major care inregistra pierderile cumulate ce dadeau imaginea dezastrului.
Primul soc – Capitala. Livrache si Poteras, desfiintati, iar Prigoana, cazut sub pragul partidului. Ce incepe rau continua si mai rau!
Cadeau ca popicele cetatile cele mai sigure – Dambovita falcosului Popescu, Suceava aducatorului de lumina sfanta – Flutur, Bistrita mancatorului de broaste – Olteanu, Timisul alunecosului pe briantina – Popovici, Prahova missei Roberta, iesita din 90-60-90. Se lupta in transee eternul Boc, iar singurele sperante palpaiau de la imobiliarii Falca si Scripcaru.
Epitaful l-a pus Basescu in ziua de 11 iunie – care inainte de ’89 insemna nationalizarea bunurilor capitaliste. Acum, capitalistii PDL pierdeau puterea – “Fereasca Dumnezeu de mai rau!' si-a incurajat Traian Basescu partidul esuat.