Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o nouă eră a contestărilor, a fost nevoie de vizita unui rege pentru a reaminti Americii valorile sale republicane - statul de drept, democrația și forța exemplului său internațional.
Regele Charles al III-lea își alege cuvintele cu mare atenție, la fel ca regretata sa mamă, Regina Elizabeth a II-a, iar mesajele regale trebuie deseori citite printre rânduri.
Totuși, după standardele monarhiei, discursul său de marți, rostit în fața Congresului american, a fost surprinzător de direct.
Mesaje camuflate
Charles nu a criticat și nici nu a mustrat explicit administrația Trump. El a sugerat însă, implicit, îngrijorarea generală față de direcția politică actuală a Statelor Unite și a apărat pilonii democrației occidentale: mecanismele de control intern, alianțele tradiționale și toleranța interconfesională.
Monarhul britanic a pledat, de asemenea, pentru apărarea fermă a Ucrainei și a insistat că „natura” trebuie protejată, într-un mesaj interpretat ca un apel discret pentru combaterea schimbărilor climatice, pe care președintele Donald Trump le-a descris drept o „farsă”.
În același timp, Charles a precizat că aliații pot avea divergențe fără a rupe legături durabile, într-o referire indirectă la „relația specială” dintre SUA și Marea Britanie, afectată recent de refuzul Londrei de a se alătura războiului din Iran.
„Cuvintele Americii au greutate și sens, așa cum au avut încă de la independență.”, a afirmat regele în discursul susținut în Camera Reprezentanților. „Dar acțiunile acestei mari națiuni contează și mai mult.”, a adăugat el.
Foarte probabil, viziunea regelui asupra valorilor americane a fost probabil mai bine primită de democrații critici față de ideea de monarhie, decât de vicepreședintele JD Vance, cunoscut pentru pozițiile sale privind declinul civilizațional al Europei.
Cu toate acestea, Regele Charles și-a nuanțat mesajul printr-un respect evident față de gazdele sale. El l-a citat pe Trump, care a numit legătura dintre SUA și Marea Britanie drept „neprețuită și eternă”, iar discursul său a fost presărat cu elogii la adresa realizărilor istorice americane.
Tonul mai ferm al mesajului a fost estompat de fastul atent regizat al vizitei de stat, care a venit ca răspuns la o vizită anterioară a lui Trump în Regatul Unit. Parafrazându-l pe președintele Theodore Roosevelt, regele a vorbit cu blândețe, dar cu o autoritate simbolică considerabilă.
De cealaltă parte, șeful Casei Albe nu a dat semne că s-ar fi simțit ofensat. Trump își revendică relații personale apropiate cu liderii mondiali și, în plus, regele tocmai condamnase, în două rânduri, tentativa de asasinat dejucată împotriva președintelui american.
Casa regală britanică, cunoscută și ca „The Firm”, a mai trecut prin astfel de momente. Charles a amintit că mama sa a vizitat Washingtonul în 1957 pentru a repara relațiile tensionate după criza Canalului Suez.
„Este greu de imaginat astăzi o situație similară, dar este ușor de înțeles cât de importantă rămâne această relație, atât în plan vizibil, cât și invizibil.”, a spus regele.
Într-un gest simbolic, Charles i-a oferit președintelui un cadou unic - clopotul original al submarinului britanic „HMS Trump”, folosit în Al Doilea Război Mondial.
„Dacă veți avea vreodată nevoie să ne contactați, sunați-ne!”, a glumit regele.
„HMS Trump” nu are legătură cu Donald Trump, ci este o coincidență care vine dintr-o tradiție a Marinei Regale de a da nume variate navelor. „Trump”, în limba engleză, poate însemna „atu” (la jocul de cărți) sau „trompetă”.
Acest mod ceremonial de a aborda divergențele ideologice fără a le exprima direct scoate în evidență un paradox - monarhii britanici sunt obligați prin convenție să fie apolitici, dar tocmai această reținere le conferă o putere simbolică considerabilă, atunci când aleg să o exercite.
Ironii istorice și politice
Vizita regelui Charles a fost marcată de numeroase ironii politice și istorice.
Descendent direct al regelui George al III-lea, monarhul a susținut un veritabil discurs despre drepturile și responsabilitățile societăților democratice, în fața unui for legislativ care își are originile în Congresul de la Philadelphia, instituția care a proclamat independența față de Coroană.
Regele Charles a invocat Magna Carta, „Bill of Rights”- ul american, și „statul de drept, stabilitatea și accesibilitatea regulilor, precum și rolul unei Justiții independente în soluționarea disputelor și garantarea echității”. El nu a criticat explicit actuala administrație de la Casa Albă, dar nici nu a evitat să își afirme propriile valori.
Cu câteva ore înainte, regele stătuse alături de președinte, sub o ploaie măruntă londoneză, pe peluza Casei Albe. O fanfară a intonat „God Save the King” și „Star-Spangled Banner”, în care evocă bombardamentele din timpul victoriei americane împotriva forțelor britanice la Fort McHenry, în 1812.
Ecoul acestei istorii s-a resimțit și în discursul din Congres, unde un monarh real, provenit dintr-o monarhie constituțională, a sugerat implicit un contrast cu un președinte pe care criticii îl acuză că aspiră la puteri de tip imperial.
Casa Albă a speculat momentul, ironizând criticii prin publicarea unei fotografii cu cei doi lideri, însoțită de mesajul „Two Kings” („Doi regi”)
Observatori politici americani și britanici au remarcat că, deși a fost conceput pentru a fi pe placul gazdelor, discursul regelui a conținut și accente politice surprinzător de ferme.
„Se putea interpreta cu ușurință că au fost, cel puțin, aluzii fine la unele politici ale administrației Trump. A sunat aproape ca un rege care îi spune unui președinte să fie mai puțin... rege.”, a fost de părere, spre exemplu, unul dintre directorii Centrului de Politică Transatlantică din cadrul „American University”, o universitate privată din Washington, D.C., cunoscută pentru programele sale în relații internaționale, științe politice și afaceri publice.
Aluzia a fost amplificată de acțiunile de marți ale administrației Trump, considerate de criticii Casei Albe drept derapaje autoritare.
Departamentul de Justiție a pus sub acuzare încă un adversar politic al președintelui, fostul director FBI James Comey, pentru a doua oară, de această dată pentru o presupusă amenințare la adresa vieții președintelui, legată de o fotografie cu scoici.
Administrația a anunțat și o măsură neobișnuită, interpretată drept o tentativă de a-l asocia pe Trump cu statul însuși. Este vorba despre emiterea de noi pașapoarte americane, care ar urma să includă portretul actualului președinte.
În paralel, o inițiativă a „Federal Communications Commission” de a contesta licențele unor posturi locale ABC a fost percepută drept o amenințare la adresa unui alt principiu fundamental al fondatorilor SUA și anume libertatea de exprimare.
Misiune delicată
Deși scopul principal al vizitei a fost marcarea a 250 de ani de la independența Statelor Unite, Regele Charles a avut și o misiune imediată.
Trump este nemulțumit că Marea Britanie a refuzat inițial să permită utilizarea bazelor sale pentru atacurile aeriene americano-israeliene asupra Iranului, iar aliații săi europeni nu s-au alăturat unui conflict pe care ei îl consideră ilegal.
Printre posibilele represalii ale Casei Albe față de atitudinea Londrei s-ar putea număra retragerea sprijinului american pentru suveranitatea britanică asupra Insulelor Falkland, revendicate și de Argentina, din cauza cărora a fost declanșat un război în 1982.
În acest context, Charles a încercat să detensioneze relația. El a prezentat dezacordurile nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe o caracteristică a relației speciale dintre cele două țări.
„Având în minte spiritul anului 1776, putem poate să fim de acord că nu suntem întotdeauna de acord - cel puțin la început.”, a spus regele.
Iritați de criticile lui Trump privind presupusa lipsă de implicare a aliaților SUA în apărarea comună și de disprețul său față de NATO, numeroși britanici au susținut că regele lor nu ar fi trebuit să facă această vizită.
Astfel, monarhul - comandantul forțelor armate britanice - s-a aflat și sub o presiune internă.
Regele Charles a respins fără echivoc afirmația lui Trump, potrivit căreia aliații NATO nu ar face sacrificii în schimbul protecției oferite de SUA.
„Imediat după 11 septembrie, când NATO a invocat pentru prima dată Articolul 5, iar Consiliul de Securitate al ONU a fost unit în fața terorismului, am răspuns împreună, așa cum popoarele noastre au făcut timp de peste un secol, umăr la umăr, în două războaie mondiale, în Războiul Rece, în Afganistan și în momente care au definit securitatea noastră comună.”, a afirmat regele.
Monarhul a abordat și o altă critică, mai justificată, a lui Trump, subliniind că Marea Britanie s-a angajat să crească semnificativ cheltuielile pentru apărare.
De asemenea, Charles a evocat cu nostalgie perioada în care a fost ofițer de marină în timpul Războiului Rece, într-un moment care contrastează cu remarca secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căruia Marina Regală britanică nu mai este la fel de „mare” sau „puternică” ca în trecut.
Deși criticii consideră monarhia un sistem de clasă incompatibil cu valorile americane, instituția se bucură încă de un sprijin public ridicat în majoritatea Regatului Unit.
Cu toate acestea, monarhia rămâne marcată de controverse și scandaluri. Domnia lui Charles, probabil mai scurtă decât cea a mamei sale - care a stat pe tron timp de 70 de ani - va fi esențială pentru modernizarea monarhiei. Familia regală este în continuare sub o presiune imensă, din cauza legăturilor fostului prinț Andrew cu Jeffrey Epstein.
În acest context, vizita lui Charles în SUA a fost și o demonstrație implicită a influenței unei monarhii constituționale, capabilă să deschidă uși care ar putea rămâne închise pentru politicieni, inclusiv pentru premierul britanic, Keir Starmer.
Admirația lui Trump pentru familia regală
Trump nu și-a ascuns niciodată respectul pentru familia regală britanică. În discursul de întâmpinare a regelui, el a vorbit cu emoție despre originile mamei sale pe o insulă izolată din Scoția, precum și despre admirația acesteia pentru Regina Elizabeth a II-a.
Președintele a evocat și momentele definitorii ale „relației speciale” dintre SUA și Marea Britanie, începută în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când președintele Franklin D. Roosevelt și premierul Winston Churchill au colaborat în lupta împotriva unui inamic comun.
Primirea organizată de Trump a fost menită să reproducă fastul vizitei sale de anul trecut la Castelul Windsor, incluzând fanfare și demonstrații aeriene militare.
Există însă o diferență esențială între cei doi șefi de stat. Învestit prin drept divin, un monarh întruchipează continuitatea. În schimb, limitat de durata mandatului său, Trump nu poate aspira la un asemenea statut, întrucât libertățile americane, câștigate în urmă cu 250 de ani, au exclus orice formă a unei puteri de tip monarhic.
De altfel, la finalul discursului său în Congres, Regele Charles a părut să transmită un avertisment - energia și deciziile radicale din timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump ar putea lăsa urme de durată.
Citând indirect din Abraham Lincoln, regele a sugerat că istoria nu judecă vorbele, ci faptele. Într-un moment în care echilibrul democratic pare tot mai fragil, avertismentul său, rostit cu eleganță și ambiguitate, ar putea avea un ecou mai puternic decât orice critică directă.
Cine-i șeful? Analiza imaginilor a stabilit câștigătorul
Britanicii au analizat imaginile cu Regele Charles și președintele Trump și au stabilit că, deși liderul SUA a încercat să se impună, monarhul a ieșit câștigător la capitolul imagine. Marea Britanie vs. SUA 1-0, a fost concluzia britanicilor.
Deși este cunoscut pentru manevrele sale de „mascul alfa”, de-a lungul anilor Trump a reușit să surprindă mai mulți politicieni. Experții au analizat procedura lui Trump care presupune strângerea de mână exagerată, urmată de o scurtă tragere bruscă pentru a dezechilibra persoana cu care se întâlnește.
Aceasta este pusă într-o poziție penibilă, iar gestul următor al lui Trump, o mângâiere pe cot sau pe umăr, arată cine-i „șeful” întâlnirii.
Experții spun că gesturile sunt atent pregătite. De-a lungul anilor, în capcana lui Trump au căzut lideri cunoscuți, printre care fostul premier japonez, Shinzo Abe, și președintele francez, Emmanuel Macron.
Regele Charles a reușit să evite însă situația în timpul vizitei pe care o face în SUA. Donald Trump i-a întins mâna, însă regele a opus rezistență și a refuzat să fie tras înspre liderul SUA.
Citește pe Antena3.ro
