Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ieri, canalele media au duduit transmițând în cascadă informații și comentarii despre mai mult decât jenanta confuzie pe care a comis-o Klaus Iohannis (încă)președintele României, care, aflat la Bruxelles la reuniunea Consiliului European, a declarat că „Președinția Franceză (a Consiliul UE n.n.) nu procedează corect’’ în ceea ce privește Cadrul Financiar Multianual. „E o abordare pe care nu o sprijină România și o voi spune foarte clar când vom ajunge la acest capitol’’.
Până aici, toate bune și frumoase, numai că, în această perioada, nu Franța deține președinția rotativă a Consiliului U E, ci Finlanda! Situație în care mai mulți comentatori au numit această declarație „o gafă diplomatică’’ și au înclinat să creadă că ar putea genera o nedorită stare de disconfort în relațiile dintre cele două state membre ale Uniunii Europene. Numai că, după amiază, (încă) președintele României, Klaus Iohannis s-a întâlnit și a avut o discuție cu președintele Franței, Emmanuel Macron. Prilej cu care, ne-am fi așteptat să fi fost prezentate scuze pentru gafă. Da* de unde?! Nici vorbă despre așa ceva! Dimpotrivă, președintelui Emmanuel Macron i-au fost exprimate mulțumirile (încă)președintelui Klaus Iohannis „pentru implicarea deosebită și de succes în procedura de desemnare și alegere a procurorului european, doamna Kovesi’’. Ceea ce, potrivit aceleiași declarații, este „o reușită semnificativă pentru România și pentru doamna Kovesi’’.
Sincer vorbind, nu cred că am putea spune că există o totală adeziune față de această apreciere, iar motivele serioaselor rezerve față de meritatele și rezultatele pe care le-a acumulat aici, acasă, Laura Kovesi, mai ales în calitate de șefă a DNA, sunt multe și foarte temeinic motivate. Ele regăsindu-se în luările de atitudine din partea unor proeminenți reprezentanți ai lumii justiției românești, care au considerat că doamna supranumită Nefertiti nu este cea mai bună alegere pentru șefia Parchetului European. În egală măsură,au existat și în arealul comunitar voci competente care au apreciat că ar fi cu adevărat recomandat pentru acest mandat principalul contracandidat al Laurei Kovesi, adică francezul Jean-Francios Bonhert. Cu toate acestea, în urma unor foarte încâlcite demersuri, a avut câștig de cauză candidata susținută de Klaus Iohannis etc comp. Așa încât împărtășesc și eu numai jumătate din entuziasta declarație de ieri a domniei sale, în sensul că, da!, în cazul de față, a fost vorba despre ,,o reușită semnificativă’’ pentru Laura Kovesi, dar nu și pentru România!
Iată de ce consider că, declarațiile de ieri, adică mulțumirile adresate președintelui Emmanuel Macron pentru ,,implicarea deosebită și de succes în procedura de desemnare și alegere a procurorului european, doamna Kovesi’’ reprezintă, cu adevărat, o gafă diplomatică! Și asta pentru că printr-o asemenea declarație (încă)președintele Klaus Iohannis recunoaște că factorul politic, de fapt interesele politice ale unor anumite cercuri de putere și de influență dețin și exercită rolul decisiv alegerea și desemnarea vârfurilor instituțiilor europene.Este de ajuns, în acest sens, să ne reamintim că, potrivit voturilordate, în februarie, de către reprezentanții permanenți ai statelor în consiliul UE, candidatul francez avea 50 de puncte în timp ce Laura Kovesi și germanul Andreas Ritter aveau câte 29 de puncte fiecare. Nu vreau să încarc memoria cititorului cu multe și complicate detalii, de ajuns să spun că, pe 15 iulie, Jean Francois Bonhert infirma public zvonurile că și-a retras candidatura pentru postul de Procuror European. Făcând și precizarea că ,,a fost puțin trist’’ luând la cunoștință asemenea alegații.,,Nu pot renunța- mai spunea reputatul jurist francez cu referire directă la zvonurile despre retragerea sa- pentru că multă lume nu va înțelege’’.
Asta era, vă reamintesc, pe 15 iulie! Pentru că, pe 19 iulie, (încă)președintele României, Klaus Iohannis, să aibă o convorbire telefonică directă cu omologul său francez, Emmanuel Macron, în cadrul căreia a primit asigurări că Franța își va retrage candidatura lui Jean Francois Bonhert și o va susține pe candidata preferată a lui Klaus Iohannis și a partizanilor săi politici. Ceea ce s-a și întâmplat, Jean Francois Bonhert fiind numit în fruntea Parchetului Financiar și lăsând, în acest fel, culoarul liber pentru Slujirea. Slujire a cui?rămâne,încă, să mai vedem…
Mișcare pe care sunt și rămân convins că multă lume nu a înțeles-o. Și nici nu o va înțelege, decât dacă mută termenii discuției din planul primatului competenței profesionale în cel al jocurilor de interese.Interese de natură politică, dar cu siguranță că nu numai!
Avem,așadar, certe motive pentru a considera că, prin declarațiile făcute după întâlnirea sa cu președintele Emmanuel Macron, (încă) președintele Klaus Iohannis a comis o foarte serioasă gafă diplomatică, prin aceea că l-a desemnat pe omologul său ca partener dar nu în cadrul unor negocieri în sensul corect al termenului, cât mai degrabă al unor aranjamente de culise și cu miză partizanală. Suspiciune pe care, după toate aparențele, același domn (încă)președinte al României dorește să o extindă și în ceea ce o privește pe Ursula von der Leyen, președintele ales al Comisiei Europene, căreia ia declarat că vrea să îi ceară să nu accepte propunerea transmisă de partea română și să o aștepte pe cea pe care o va trimite- când o va trimite?!- „guvernul meu’’ pe care îl moșesc așa de moșmondiit fulminanții opozanți ai PSD. Ceea ce, din nou, ne conduce la suspiciunea, din ce în ce mai rezonabilă, că pentru anumiți parteneri ai noștri din Uniunea Europeană contează prea puțin realitatea din țara noastră, cât, mai degrabă, anumite reprezentări și scenarii unilateral convenabile. Foarte unilateral și, din păcate, deloc convenabile intereselor României.
Citește pe Antena3.ro
De prisos să mai adaug cât de multe și de serioase prejudicii aduc asemenea declarații și, mai ales, cum pot ele submina cota de încredere a românilor în Uniunea Europeană și în partenerii noștri. Inclusiv sau mai ales a celor care,până una alta, văd în (încă)președintele Klaus Iohannis un promotor sincer al mesajului european al României și exponentul interesului nostru național.
