Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Fotbalistii nostri, ai de nationala, au mai ratat o calificare la Europene. Ca si altadata, s-au aratat natiunii impacati cu infrangerea. Cu soarta cea nenorocoasa. "Asta e, viata merge inainte!", i-am auzit pe toti perdantii palitori de basica. Chiar asa, viata merge inainte si fara victorii, ce mare scofala! Adica cum, ramele nu se cheama ca traiesc, desi lumina soarelui le usuca fiinta?
● La ultimul examen de Bacalaureat, promovarea n-a sarit de jumatate. Dezbaterile publice sunt in toi, fiecare incercand sa desluseasca pricina crizei istorice a invatamantului bastinas. Cica e o prelungire a crizei globale, interne si internationale, zic unii. Altii, ca e reflexul destramarii familiei, supusa presiunilor economice si sociale. Activistii de partid ii descopera resorturi politice, in functie de culoarea ideologica. Nimeni n-are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, cauza reala e ocolita cu buna stiinta. Fiindca la originea crizei e chiar capitalismul descompunerii individuale si colective instapanit de douazeci de ani pe meleagurile decomunizate. Comunismul facuse din scoala coloana infinita a educatiei, inradacinand-o in catunele indepartate ale tarii tocmai pentru a crea tuturor egalitatea de sanse. Funeriii reformei contemporane au gasit de cuviinta sa le inchida sau sa le transforme in discoteci. Trompetistii vremurilor noi cauta mereu alaturi raspunsurile, ca nu cumva puterea sa le taie simbriile opulente. Nu va mai feriti de adevar, diversionistilor, pricina imensului rau din societate e insusi capitalismul pustiitor ce-a parjolit Romania! O iluzie varata cu de-a sila pe gatul unui popor speriat dintotdeauna de libertatea parelnic democratica. Un popor lipsit de vocatia libertatii.
Ii cercetez pe tinerii picati la Bac. Destui sunt incurcati si plang de-ti sfasie inima, cativa trec cu detasare peste nefericitul episod. "Asta e, viata merge inainte!", se incurajeaza senin si naiv, cu un soi de indiferenta care ma descumpaneste. Cati dintre ei vor avea taria s-o ia de la capat la anu’? Intrebarea asta ma sperie, deoarece, nu foarte tarziu, generatiile "respinsilor" de azi vor ajunge sa carmeasca tara intr-un sens ori altul. S-o care mai departe, s-o salveze de la pieirea globalizarii. Ma ingrozeste perspectiva si imi soptesc contaminat definitiv de expresia purtata ca stigmat ancestral, asta e !... As da oricat s-o uit, dar cine e in stare sa se uite pe sine, ca aluat framantat in capisterea unui neam resemnat?
● Lefurile sunt din ce in ce mai pipernicite. Ca si pensiile, ca si sperantele... Romanul indura, obisnuit sa taca si sa se descurce. Doar e "dastept", ca nu astfel a razbit istoria potrivnica? Si-o rezolva el in vreun fel rostul si de aci inainte! Sta la bodega, cu "tapu’" ras ochi si filozofeaza chefliu, "Asta e, viata merge inainte!". Ceilalti meseni ii sorb "dasteptaciunea" si ciocnesc halbele sau toiurile marginirii.
● La Focsani, ministrul Baconschi si-a lansat o carte politica. Functionarii publici au fost adusi cu anasana, au lasat balta treburile si s-au incolonat docil sa-l asculte pe cel aflat in "relatii de familiaritate" cu presedintele suprem (dupa cum zic americanii in depesele interceptate clandestin). Institutiile publice au devenit feude politice, si cine e la "manete" le exploateaza cu nerusinare. Acum e randul portocaliilor, iar lumea nu se sinchiseste neam de acest amanunt. "Asta e, viata merge inainte!", raspunde un vrancean cand e intrebat de ce si-a parasit postul. Ce intrebare stupida, s-a pus si el bine cu sefii, cu vremurile, ce-oti vrea? Ca n-a iesit de sub ele niciodata, asta e !
● Basmul lazaroiului s-a terminat pe neasteptate. "Alba ca zapada" s-a inecat cu vorbele otravite ale povestitorului. N-a trebuit sa muste din marul otravit daruit de mama cea vitrega. "Miscarea populara" nascocita de Sevastica, in cardasie cu niscaiva bloggerasi, sade teapana in forumurile insilor – porecla si asteapta un print s-o scoale din nesimtire. Piticii Dan, Gigi, Victor (nu Ponta), Aurelian, Vasile si ceilalti, pan’ la sapte, se agita in van, in registrul comic al piesei de absurd romanesc. (Desi miscarea dreptei inchipuita de excentricul sociolog pare mai degraba o vamaiota, mahmura si slinoasa, nicidecum zana din poveste. Un produs fabricat in tomberoanele din Vama Veche...) S-ar putea ca printul sa fie tot presedintele Basescu, iubitor patimas de sarade, strambe si dodii. La plecarea din portofoliul ministerial, inavuabilul Lazaroiu a glasuit, impacat cu propriu destin: "Respect decizia premierului Emil Boc. Nu m-am nascut ministru. Mergem mai departe!". Nici o revolta pentru nedreptatea suferita, nici un strigat de nesupunere. Dimpotriva, acelasi registru al resemnarii mioritice, "asta e!...", rostit insa cu ceva fandoseala intelectualista.
