x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Asta e !...

Asta e !...

de Marian Nazat    |    22 Sep 2011   •   21:00

● Fotbalistii nostri, ai de na­ti­o­na­la, au mai ratat o calificare la Eu­ro­pene. Ca si altadata, s-au aratat na­ti­unii impacati cu infrangerea. Cu soar­ta cea nenorocoasa. "Asta e, viata mer­g­e inainte!", i-am auzit pe toti perdantii palitori de basica. Chiar asa, viata merge inainte si fara victorii, ce mare scofala! Adica cum, ra­mele nu se cheama ca traiesc, desi lu­mi­na soarelui le usuca fiinta?

● La ultimul examen de Bacalaureat, promovarea n-a sarit de ju­ma­ta­te. Dezbaterile publice sunt in toi, fie­care incercand sa desluseasca pri­ci­na crizei istorice a invatamantului bas­ti­nas. Cica e o prelungire a crizei globale, interne si internationale, zic unii. Altii, ca e reflexul destramarii fa­­miliei, supusa presiunilor economi­ce si sociale. Activistii de partid ii des­­c­o­pera resorturi politice, in func­tie de culoarea ideologica. Nimeni n-are curajul sa spuna lucrurilor pe nu­­me, cauza reala e ocolita cu buna stiin­ta. Fiindca la originea crizei e chiar capitalismul descompunerii in­di­­viduale si colective instapanit de douazeci de ani pe meleagurile deco­mu­­nizate. Comunismul facuse din scoa­la coloana infinita a educatiei, in­­ra­­dacinand-o in catunele in­de­par­tate ale tarii tocmai pentru a crea tu­tu­ror egalitatea de sanse. Funeriii re­for­mei contemporane au gasit de cu­vi­in­ta sa le inchida sau sa le transfor­me in discoteci. Trompetistii vremu­ri­lor noi cauta mereu alaturi ras­pun­su­­rile, ca nu cumva puterea sa le taie sim­briile opulente. Nu va mai feriti de ade­var, diversionistilor, prici­na imensului rau din societate e insusi ca­pi­ta­lismul pustiitor ce-a parjolit Romania! O iluzie varata cu de-a sila pe ga­tul unui popor speriat dintotdeauna de libertatea parelnic democratica. Un popor lipsit de vocatia libertatii.

Ii cercetez pe tinerii picati la Bac. Des­tui sunt incurcati si plang de-ti sfa­sie inima, cativa trec cu detasare pes­te nefericitul episod. "Asta e, viata mer­ge inainte!", se incurajeaza senin si naiv, cu un soi de indiferenta care ma descumpaneste. Cati dintre ei vor avea taria s-o ia de la capat la anu’? Intrebarea asta ma sperie, deoarece, nu foarte tarziu, generatiile "res­pin­si­lor" de azi vor ajunge sa carmeasca tara intr-un sens ori altul. S-o care mai departe, s-o salveze de la pieirea glo­balizarii. Ma ingrozeste perspectiva si imi soptesc contaminat defini­tiv de expresia purtata ca stigmat an­ces­­tral, asta e !... As da oricat s-o uit, dar cine e in stare sa se uite pe sine, ca aluat framantat in capisterea unui neam resemnat?

● Lefurile sunt din ce in ce mai pi­per­ni­cite. Ca si pensiile, ca si spe­ran­te­le... Romanul indura, obisnuit sa ta­ca si sa se descurce. Doar e "das­tept", ca nu astfel a razbit istoria po­triv­nica? Si-o rezolva el in vreun fel ros­tul si de aci inainte! Sta la bodega, cu "tapu’" ras ochi si filozofeaza che­fliu, "Asta e, viata merge inainte!". Cei­­lalti meseni ii sorb "das­tep­ta­ciu­nea" si ciocnesc halbele sau toiurile marginirii.

● La Focsani, ministrul Baconschi si-a lansat o carte politica. Func­ti­o­narii publici au fost adusi cu anasana, au lasat balta treburile si s-au in­co­­lo­­nat docil sa-l asculte pe cel aflat in "relatii de familiaritate" cu pre­se­din­tele suprem (dupa cum zic ameri­ca­nii in depesele interceptate clandestin). Institutiile publice au devenit feude politice, si cine e la "manete" le exploateaza cu nerusinare. Acum e randul portocaliilor, iar lumea nu se sinchiseste neam de acest amanunt. "Asta e, viata merge inainte!", ras­pun­de un vrancean cand e intrebat de ce si-a parasit postul. Ce intrebare stu­pida, s-a pus si el bine cu sefii, cu vre­murile, ce-oti vrea? Ca n-a iesit de sub ele niciodata, asta e !

● Basmul lazaroiului s-a terminat pe neasteptate. "Alba ca zapada" s-a inecat cu vorbele otravite ale po­ves­titorului. N-a trebuit sa muste din marul otravit daruit de mama cea vi­tre­ga. "Miscarea populara" nascoci­ta de Sevastica, in cardasie cu niscaiva bloggerasi, sade teapana in fo­ru­mu­rile insilor – porecla si asteapta un print s-o scoale din nesimtire. Piticii Dan, Gigi, Victor (nu Ponta), Au­relian, Vasile si ceilalti, pan’ la sapte, se agita in van, in registrul comic al piesei de absurd romanesc. (Desi mis­ca­rea dreptei inchipuita de excentricul sociolog pare mai degraba o vamaiota, mahmura si slinoasa, nicidecum zana din poveste. Un produs fabricat in tomberoanele din Vama Veche...) S-ar putea ca printul sa fie tot presedintele Basescu, iubitor pa­timas de sarade, strambe si dodii. La plecarea din portofoliul ministerial, inavuabilul Lazaroiu a glasuit, im­pacat cu propriu destin: "Respect de­cizia premierului Emil Boc. Nu m-am nascut ministru. Mergem mai de­parte!". Nici o revolta pentru nedreptatea suferita, nici un strigat de nesupunere. Dimpotriva, acelasi re­gistru al resemnarii miori­tice, "asta e!...", rostit insa cu ceva fandoseala in­te­lectualista.

×