Ateistul Ceausescu ajuta muntele Athos

de Ion Cristoiu | 04 Noi 2005 • 00:00

Volumul al IV-lea al memoriilor lui Ion Brad de Ambasador la Atena ne dezvaluie un moment mai putin stiut din destinul lui Ceausescu. Momentul in care s-a intalnit cu trei calugari romani de la Muntele Athos. S-a petrecut in cea de-a doua zi a vizitei in Grecia, 17 martie, dupa-amiaza, intre dejunul oferit de premierul grec la hotelul Kings Georges si vizitarea Acropolelor. Scrie Ion Brad:

"Nu mai descriu alte momente ale acestei vizite, ca sa amintesc faptul ca, intorsi la Palatul prezidential, protocolul stabilit in prealabil mai suferea o abatere. Nicolae Ceausescu primea vizita a trei calugari romani de la muntele Athos. Fusese tot ideea mea si n-a fost rea deloc. Cei trei batrini, trecuti fiecare de 70 de ani, aratau mai palizi, dupa postul indelungat al Pastilor care se apropiau, dar se tineau bine pe picioare, obisnuiti cu drumurile grele de munte. Veniamin Popa, staretul mai putin simpatic de la schitul romanesc Prodromul, era mai subtirel si agil ca o vulpe. Dimitrie Trihenea, originar din partile Sibiului, inalt, drept si bine legat, avea alura unui oier cu turme bogate. Fusese pina nu demult staretul ales al manastirii Â«ZografuÂ», reconstruita de Stefan cel Mare.

Pe rind, toti trei i-au prezentat sefului Statului roman preocuparile si necazurile lor, tinind sa laude - ca sa auda si peretii Palatului - buna lor colaborare cu fratii greci, dar si dorinta de-a primi din Romania Â«singe proaspatÂ», calugari tineri, sa mai salveze ceva din asezamintele si valorile spirituale romanesti".

Surprinzatoare, trebuie sa recunosc, ipostaza asta a lui Ceausescu: de om binevoitor cu solii de la Athos. Ateismul fostului Conducator e o axioma. Cum de a fost deschis pentru intalnirea cu monahii? Mai mult ca sigur, a facut-o din nationalism. Se va fi convins, probabil, ca existenta asezamintelor romanesti la Athos se inscrie in politica de promovare a intereselor noastre.

Si mai surprinzatoare e urmarea. Povestita astfel de Ion Brad:
"I-au daruit lui Ceausescu o icoana noua - n-aveau voie sa le instraineze pe cele vechi - si citeva obiecte de lemn - un potir, o cutie plina cu smirna si tamiie, cioplite de miinile mesterilor de la Sfintul Munte".
Ceausescu se revanseaza. Din plin:
"Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din Romania si ne-a dat, lui Macovescu si mie, sarcina sa ne ocupam de toate aceste chestiuni".
Desigur, Ion Brad nu-i strain de intreaga tarasenie. In cele cinci volume exista numeroase pagini menite a ne convinge ca el, ca ambasador, a inscris Athosul in agenda sa de prioritate.

Oricat s-ar fi zbatut Ion Brad insa, fara bunavointa lui Ceausescu n-ar fi facut nimic. E limpede ca Ateistul Comunist, denuntat de guralivii anticomunisti ca fiind Satana, a facut pentru Athos mai mult decat toti presedintii postdecembristi la un loc.

La un timp dupa plecarea lui Ceausescu, ambasadorul expediaza la Bucuresti o depesa dedicata Masurilor pentru promovarea intereselor romanesti la Athos. Chestiunea aducerii unor calugari tineri face obiectul principal al Documentului redactat de Ion Brad.

Chiar din primele randuri, ea e pusa in termeni extrem de precisi:
"Trimiterea unor calugari din tara.
Avind in vedere virsta foarte inaintata a calugarilor romani, starea grava a sanatatii lor (ceea ce va face ca trei sferturi dintre ei sa dispara in curind), problema principala a Muntelui Athos o reprezinta pentru noi trimiterea urgenta a unui numar cit mai mare de calugari tineri, bine pregatiti, sanatosi, destinati sa preia punctele cheie (...)".

Din cate se vede, marea problema a momentului athonit e de ordin economic. Monahii alesi pentru a intari ortodoxia romaneasca pe Muntele Athos trebuie sa fie credinciosi. Nu e insa o conditie suficienta. Planul de masuri dezvaluie ca li se cer caracteristici tinand mai degraba de mana de lucru decat de suflet inchinat Maicii Domnului: sa fie tineri, sa fie sanatosi, sa aiba o pregatire multilaterala (in planul muncii manuale, desigur).

Episodul cu Muntele Athos ma convinge inca o data de complexitatea erei Ceausescu si de nevoia unei abordari fara ura si partinire a celui care a condus Romania, nu mai putin de 24 de ani. Dupa Carol I, cel mai longeviv conducator din Istoria Romaniei moderne.

NIMIC NU SE PIERDE
	1915. Tramvai cu cai in Bucuresti pe ruta: Piata Sfantu Gheorghe - Strada Decebal - Calea Vacaresti - Strada Lanariei.

LUMEA PRIN CARE TREC

Despre informatori

Ministerul Administratiei Publice si Internelor a organizat o festivitate de premiere a celor mai bune carti scoase de editura sa.
S-au gandit sa fiu membru al juriului.
Merg la festivitate.
In randul intai, unde ii sta bine juriului, nimereste langa mine Sabina Ispas, membra si ea.
E o binecunoscuta specialista in Basmele Romanilor.
Cum ii sta bine unui carturar, profita de intalnire ca sa-mi dea un autograf cu volumul sau recent aparut, Siminoc si Busuioc. Basme romanesti, Editura Etnologica, Bucuresti, 2005.
Il frunzaresc.
Nu e o editie de larga circulatie, cum ma asteptam, ci una de rigoare stiintifica.
Reproduceri de litografii. Aparat critic. O Anexa cu CV-ul Informatorilor.

Informatorii sunt cei care sunt exploatati de folcloristul de teren in timpul operatiunii de culegere a materialului. Altfel spus, sunt cei care le spun operatorilor basme, ghicitori, snoave, zicale si proverbe.
De decenii, folcloristica foloseste termenul de Informator.
L-am folosit si eu - imi marturiseste Sabina Ispas - , desi tot mai multi colegi renunta la el.
E momentul sa ma mir.
Retoric, desigur, deoarece ghicesc motivul.
Informator e folosit in presa ca termen peiorativ pentru cei care au semnat un angajament cu Securitatea. Nici celor din teren nu le prea convine.
S-a facut in sala intunericul prevestitor de spectacol. Pe scena generos luminata, o formatie de muzica culta se apuca sarguincios de treaba.
Si ma gandesc. Inca o victima a Securitatii: Folcloristica.

BARFE

Cum progreseaza studiul istoriei

Deunazi, aflandu-ma la Biblioteca Academiei, mi-a iesit in cale un barbat de varsta mai mult decat matura. Infatisare modesta, nu insa prea modesta pentru a ma nelinisti asupra intentiilor. Voia o mana de ajutor. E fiu al unui tip care a detinut actiuni la faimoasa societate Mica SA. Vrea sa afle daca ar putea primi contravaloarea actiunilor mostenite de taica-sau la respectiva societate.
L-au indemnat la asa ceva declaratiile tiribombiste ale actualei Puteri privind restituirea proprietatilor confiscate de comunisti.
Mica SA a fost nationalizata in 1948.
Daca da peste procentajul detinut de taica-sau, nu-i exclus sa se pricopseasca si el cu ceva. Se intereseaza daca nu cumva am gasit ceva dovezi care sa-i fie de folos. N-am gasit. Mica SA a fost insa societate comerciala. Si de la cazul Universul lui Stelian Popescu stiu ca la SA actiunile erau la purtator. Ca sa fie anonime, desigur. Nu ma contrazice. Stia si el asta. Tatal a fost insa in Consiliul de Administratie si s-ar putea ca pentru asta sa fi avut si actiuni la vedere.
Barbatul nu-i intamplator in curtea BAR. De mai mult timp umbla prin Biblioteci, arhive, pe la istorici pentru a-si face Dosarul Juridic.
Cu acest prilej a alcatuit si un dosar al cazului din punct de vedere istoric. Mi-l arata. Documente extrem de interesante. In stare sa provoace invidia unui cercetator.
Mica SA nu cred sa fi facut vreodata obiectul unei investigatii de specialitate.
Interlocutorul meu s-a ocupat insa temeinic de aceasta chestiune. Realizand o intreprindere de cercetator.
De unde trag concluzia ca legile retrocedarii, denuntate pentru harababura produsa in intreaga tara, au avut si un efect bun. Au stimulat cercetarea de arhiva!