'Ce este aceasta atractie magnetica inexplicabila, acest foc pe care il cautam la ceilalti si care ne face sa ne simtim vii si intregi? Acest foc este incarcatura care ne este noua complementara. Acest sentiment reprezinta ceea ce simtim atunci cand gasim pe cineva care are acele parti complementare, ce corespund golurilor din noi. Iubirea romantica este numele pe care il dam noi sentimentului de a ne gasi acele parti care ne lipsesc. Uneori, spunem ca aceste parti sunt «cealalta jumatate a noastra». Atunci cand intaniti pe cineva care are o incarcatura ce suplineste acele parti din fiinta voastra care au fost pierdute, v-au fost luate sau pe care le-ati cedat, aceasta incarcare a lor va face sa va simtiti bine, sa va simtiti din nou intregi', spune Gregg Braden in cartea cu titlul 'Pasind intre lumi' (Ed. For You).
Cu alte cuvinte, atractia magnetica dintre doi oameni este cauzata de intalnirea noastra cu noi insine. Subconstientul recunoaste automat in celalalt acea parte din noi pierduta pe cararile nabadaioase ale experientei, iar aceasta recunoastere instantanee este resimtita ca atractie inexplicabila, ca pe o perceptie de a te fi regasit pe tine insuti sau de a-ti fi regasit jumatatea. Jumatatea care lipseste din interiorul nostru este ceea ce am avut, dar am pierdut. Ceea ce am avut, dar am abandonat, poate, prin viata, cu scopul de a obtine in acele momente lucruri care ni se pareau mai importante. Uneori, de dragul carierei sau a dorintei de castiguri materiale, prestigiu sau putere ignoram si chiar abandonam sensibilitatea noastra si nevoile sufletului. Poate renuntam la o poveste de iubire sau poate ne interzicem noua insine sa ne manifestam adevarata sensibilitate pentru ca nu cumva lumea sa profite si sa se foloseasca de ea ca de-o slabiciune. Prin hatisurile experientelor noastre trec diferite tipuri de frici, de indoieli si de incertitudini, care ne determina sa renuntam la parti frumose al sufletului si la expresii ale personalitatii noastre, care ne-ar putea ajuta sa ne simtim impliniti, fericiti sau increzatori in viata. Aceste parti pierdute din noi lasa un gol, mai mult sau mai putin evident, mai mult sau mai putin constient, un gol ce se umple in clipa in care intalnim partea pierduta din noi... in altul.
Atractia irezistibila este – dupa definitia lui Gregg Braden (un distins si extrem de serios cercetator al fenomenelor spirituale) – o stare de recunoastere de sine. Un fel in care subconstientul iti atrage atentia asupra faptului ca cealalta persoana are in ea ceva din tine. In fata jumatatii care-ti lipsea incepi sa te simti viu, intreg, indragostit. Esti indragostit de acel tu pe care l-ai lasat in trecut, de acel tu uitat, parasit, reprimat – mai bine spus, acel tu care se trezeste la viata in clipa in care intalnesti o persoana care are in sine ceea ce ai avut si tu. Partile abandonate prin viata nu mor, ci sunt ascunse trairii si constientei, pentru ca ele au fost considerate candva frane pe drumul pe care l-am ales. Faptul ca atractia ar putea fi generata tocmai de sentimentul profund al intalnirii tale cu tine prin altul este o idee frumoasa si, in mod obisnuit, traita ca atare, caci in launtrul acestu gen fascinant de traire a experientei iubirii intotdeauna ne simtim a fi neseparati de celalalt, iar atractia ne imprima dorinta puternica a fi impreuna pana la dizolvarea unuia in altul. Asadar, atractia aceasta nu-i neaparat semnul iubirii, care ne arata ca vom fi impreuna pentru tot restul vietii, desi se intampla uneori, cat semnalul reintalnirii cu parti pierdute si regasite din noi insine si semnalul ca suntem pregatiti pentru vindecarea golului creat in noi insine, prin alegeri si decizii din trecut.