Atracţia şi aversiunea

De ce oamenii pe care vrem sa-i indepartam din experienta imediata a vietii continua sa ne urmeze ca umbrele urate, iar cei pe care-i dorim cu prea mare valtoare a sufletului stau departe, tot mai departe de noi? De ce dorintele aprinse si nestapanite ale mintii si ale inimii nu se implinesc si de ce tot ce ne zgarie launtric si ne produce aversiune se lipeste cu inversunare de noi? In experienta individuala a vietii, ca si in cea sociala, in viata politica si in toate domeniile de experienta umana legile universului functioneaza ireprosabil. Constiinta unui om sau a unui popor, a unei lumi intregi sau a unei familii se dezechilibreaza prin dorinta intensa! Nu dorinta e problema (dorinta-i o samanta a creatiei), cat intensitatea ei emotionala. Iar intensitatea aceasta nu izvoraste din neant, nu-i creata de extraterestri, nici de forte necunoscute, ci de insasi perceptia umana dezechilibrata.

Unor obiecte, fiinte, lucruri, situatii sau evenimente le atribuim caracteristici pronuntat pozitive, iar altora le atribuim caracteristici pronuntat negative si asta-i sursa dezechilibrului pe care-l cream inconstient in existenta, in experienta imediata a vietii. De exemplu, unui barbat ii place o femeie; pe acest fundal, al placerii, el ii creeaza o imagine de basm. Mintea vede la femeie doar ce-i frumos, doar ce-i bun, viseaza la desfatarea simturilor sale cu ea si la clipa in care fericirea ii va fi adusa pe tava omului tocmai prin aceasta femeie ' de afara'. Indragostitul...se indragosteste pe masura ce priveste cu ochelari roz catre fiinta care poseda taina fericirii sale. Omul care viseaza la o realizare mareata vede numai in roz obiectul visului sau, asa cum cetateanul cauta cu indarjita consecventa calitatile politicianului pe care-l apreciaza. Perspectiva exclusiv pozitiva a perceptiei umane creaza un personaj imaginar pe care-l iubeste, caci ea exclude slabiciunile si tot ce contine dimensiunea umana a personajului real. Perspectiva exclusiv negativa a perceptiei vede rau tot ce face, spune, gandeste sau este celalalt, iar de aici perceptia exclude latura luminoasa, pozitiva, prezenta in toate formele si-n toate fiintele, oricat de tenebroase sau de ticlaloase ar parea ele. Aceasta din urma perceptie creeaza aversiunea interioara, neplacerea si respingerea subiectului cu pricina, dar si aici respingem un personaj imaginar, pe acela rau, creat prin perceptia noastra exclusiv negativa. Atractia puternica este cauzata de o perceptie exclusiv pozitiva, pe cand respingerea are in componenta o perceptie exclusiv negativa. Una ne creeaza iluzia unei iubiri de neoprit, iar alta ne creeaza iluzia unei aversiuni teribile; in ambele situatii, insa, iubim o imagine, nu omul sau situatia reala si respingem, de asemenea, o imagine a propriei minti. Atractia sau aversiunea nu inceteaza decat printr-o operatie vindecatoare de sine. Simplu spus, a vedea lucrurile, oamenii, evenimentele doar in alb sau doar in negru cauzeaza dezechilibrul energiilor, care ne creeaza realitatea si experientele vietii de zi cu zi si tocmai acest dezechilibru se mentine in experienta atata vreme cat nu vindecam cauza lui. Echilibrul perceptiei, al energiilor si al evenimentelor vietii va fi posibil atunci cand vom intelege ca si un sfant e om si se poate ca intr-o zi sa vedem asta. Un politician rau are si parti bune, un barbat exceptional poate avea momente de apriga slabiciune, iar o femeie blanda se poate dovedi si severa. Asta-i perceptia echilibrata; practicand-o avem sansa de a scapa de dorinta intensa, dar si de aversiunea nestapanita.