Autoportret

Am venit pe lume pe acolo pe unde vine pe lume 96% din populatia planetei. Vreau sa spun prin aceasta ca n-am tinut sa ma deosebesc prin nimic de nimeni, nici cand m-am nascut, nici mai apoi.
Deosebirea s-a produs de la sine, dupa ce am citit cam 85% din cartile care mi-au trebuit si 15% din cele care nu folosesc la nimic. Am colindat mai mult de 50% din muzeele in care am visat sa ajung, dar mi-au ramas de vazut restul de 50%, care-s probabil mai importante. Sunt tot atat de roman ca 80% din cetatenii Romaniei, dar, fiindca in orasul natal nimeni nu poate sa afirme cu dovezi ca e 100% traco-dac sau, ma rog, coborator din daco-romani, las realitatea sa vorbeasca: sunt 15% aroman, 40% moldovean, 38% muntean, 2% grec, iar cum nasul mi-e 74% evreiesc, trebuie sa accept si un 5% semit, fara a sti precis daca numai la nas sau si in placerea de a mi-l baga peste tot. Mai cu seama unde miroase a gheseft.

Nici una din scolile pe care le-am urmat nu mi-a fost utila, la vremea lor, mai mult de 30%. Dar, trecand timpul, cele care pareau dintr-un inceput 90% gresite s-au dovedit a fi cu mult mai folositoare. Mai bine zis, cu 50% mai trebuitoare decat, sa zicem, filologia, la care m-am gandit ca la limanul de 99,99%. Asa s-au intamplat toate, in sensul ca tot ce a parut la un moment dat sa fie 75% eroare s-a vadit mai tarziu 75% noroc. Nu si invers. Tot ce se arata a fi 75% sansa nu s-a dovedit mai apoi 75% nesansa, ci mai putin. Adica in jur de 30%. Si nu neaparat nesansa. Mai degraba o a doua sansa. Asta s-a datorat foarte probabil faptului ca la trup am fost sanatos mai bine de 98% din timp, iar la cap 120%.

Cu cativa ani in urma insa, cand inima, de care eram convins ca e 1000% sanatoasa, mi-a facut figura, puteam sa pierd intr-o singura noapte, exact ca la ruleta, 60% din pofta de viata si 80% din motivele de a munci. Insa acelasi joc al norocului si al nenorocirii, caruia nu i-am inteles rostul in circa 90% din anii pe care i-am trait, ma ajuta sa supravietuiesc decent in ultimii circa 10%. Sau, naiba stie, poate in ultimii 2%-3%.

Desi sunt mai putin talentat ca 40% din scriitorii contemporani, muncesc cu 280% mai mult si sunt mai consolat cu soarta decat ei. Dar nu oricum, ci renuntand la 96,82% din vanitatile care ma trimiteau in lumi ce nu mi se potriveau. Fapt ce-mi da sentimentul ca merg contra curentului. Desi 88% din ce am invatat si ce gandesc imi spune ca eu merg unde trebuie, curentul fiind cel ce nu tine directia buna.

In rest, nimic special. Am votat cu 51,26%, din care 89% cu mintea si doar 11% cu simtirea. In 67% din cazuri, detest tot ce detesta toata lumea, diferenta de 33% fiind la iubire. Si, poate, la nevoia de a fi iubit.

Iar daca, in oglinda, ma vad 84% altfel decat as fi vrut sa arat si altfel decat toata lumea, cei 62% romani saraci din jurul meu fac sa inteleg ca ne-am nascut si suntem asa cum a vrut natura sa fim, dar ca saracia si frica ne uratesc si ne fac sa ne uram vietile. Desi e dovedit 100% ca e mult mai bine sa fii viu, decat mort.