Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cupa Ligii, prin meciurile de baraj și faza ei de largă participare, a marcat debutul într-un nou sezon competițional. Un debut anost, un debut în care nu am întâlnit cine știe ce perpeliri ale fotbalului. Dincolo de inventarierea combatantelor și răbojul anost al tabelelor de marcaj nu putem consemna decât obișnuințe care deja ne cam plictisesc. Obișnuințe promit un nou campionat al mediocrității fără cusur. Chiar dacă la finalul acestui campionat vor retrograda șase echipe, nu întrevăd o vreo luptă acerbă pentru evitarea eșalonului secund. În privința repetenților avem de unde alege. Mult mai dificilă va fi desemnarea premianților. Fiindcă nici amenințarea granzilor nu este decât vorbărie foarte șubredă în argumente. Rămâne valabilă o afirmație pe care am mai făcut-o. Cred că vom asista la o cursă a cotonogilor câștigată de cei care se vor împiedica mai puțin.
Surprizele optimilor din Cupa Ligii au fost furnizate de Universitatea Cluj și CSMS Iași, echipe care au eliminat din competiție pe Petrolul Ploiești și, respectiv, CFR Cluj. Succesul micuților rămâne unul de apreciat. Mai ales că nici universitarii din Cluj și nici ieșenii nu s-au umflat prea mult în pene după respectivele reușite. Abia justificările încercate de descălecații orgoliilor degeaba vizează penibilul. Răzvan Lucescu a fost victima unor declarații contradictorii. Supărarea îl poartă către reproșuri formulate la adresa propriilor jucători. Dar teama de a nu strica atmosfera la echipă îl întoarce brusc spre aprecieri prin care-și gratulează greșiții. Și ajunge la concluzia că Universitatea nu a avut nicio ocazie în repriza a doua. Așa o fi. Dar, dacă adversarul a fost palid, cum a jucat echipa învinsă de un așa adversar?
Răzvan Lucescu și Vasile Miriuță au încercat să se scoată și printr-o altă explicație. Cei doi susțin că și-au menajat gurile de foc pentru meciurile din preliminariile cupelor europene. E veche teoria ierarhizării competițiilor. Dar când ne amintim că tot de la ei am aflat că până și meciurile amicale au miza lor, că și acestea trebuie câștigate, iertarea nu mai funcționează. Suporterii s-au săturat de scuze. Vor fotbal. Mai mult fotbal. Iar cei care nu pot oferi ceea ce-și doresc suporterii trebuie să-și recunoască neputința. Minciuna nu este capabilă să protejeze pe nimeni. Numai recunoașterea cinstită a realității de fapt reprezintă suport pentru mai bine.
