Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mult ne-am mai bucurat noi, locuitorii Cetății lui Bucur Ciobanul, când a fost dat în folosință Podul Basarab! Aveam și de ce. Gândiți-vă și dumneavoastră că nu e de ici de acolo să faci, cu tramvaiul cam zece minute de la Banu Manta și până la APACA. Numai că, în euforia noastră colectivă, am uitat că orice minune ține, dacă nu chiar fix trei zile, atunci, cu siguranță, numai o vreme. După care vom realiza că trăim în țara Meșterului Manole. De fapt, în țara unde lecția zidului părăsit și neisprăvit pare,nu de puține ori, a fi singura pe care am învățat-o de la acest „Meșter valah, azi nume de fântână’’, cum atât de frumos l-a numit Nicolae Labiș.
Așa se face că, încet dar sigur, ceea ce, la inaugurare, era o încununare a ideii de trafic modern, fluent și sigur, a ajuns să fie, mai degrabă, un alt fel de punte a suspinelor. Mă refer la faptul că, de cam multișor poveste, scările rulante de la ambele capete ale podului nu funcționează, așa după cum nu funcționează nici cele patru lifturi. Noi, utilizatorii monumentalei construcții fiind nevoiți să facem veritabile exerciții de urcare-coborâre care, fără doar și poate, ne-ar fi de mare folos atunci când ne vom înscrie la un concurs de alpinism. Am scris foarte clar „utilizatori’’ fiindcă, în cazul de față, numai de calitatea de „beneficiari’’ nu putem spune că avem parte.
Cât despre cum arată platforma podului pe ambele sensuri, iarăși nu îmi face plăcere să vorbesc. Destul să vă povestesc cum că, încet dar sigur, au început să dispară panourile fotografice care ne reaminteau momente semnificative și principale etape ale construcției. La urma urmelor, la ce ne-ar mai trebui să ne aducem aminte de câtă muncă și pricepere s-a investit sau,mai rău, să facem cine știe ce alte comparații cu halul în care arată azi Podul Basarab?...
Din păcate, această foarte urâtă stare de lucruri nu ține de ieri-de azi, iar despre ea am scris și eu și au mai scris și alții. Dar ce folos? Ba, să nu fiu nedrept, la un moment dat au fost date publicității niște declarații ale mai marilor edil ai urbei din care reieșea că, măcar până la acea dată, nu erau finalizate demersurile pentru recepția finală a lucrării din motive mult prea încâlcite pentru a mai avea rost să revenim. După care, tăcere! Bineînțeles, la pachet cu toate (de) serviciile menționate.
Sincer să fiu, din toată încrengătura de autorități, comisii și agenții care ar trebui să conlucreze pentru a pune capăt haosului și debandadei de la Podul Basarab, nu m-aș încumeta să arăt cu degetul spre cineva anume. Mă încumet, însă, să cred că, o dată și o dată, Consiliul General al Municipiului București sau,atunci când va reveni în activitate, doamna Primar General Gabriela Firea- căreia îi doresc din suflet să depășească încercarea de viață pe care o traversează!- să cerceteze, cu maximă atenție și temeinicie, situația și să stabilească măsuri efective pentru a-i pune capăt.
Au frații noștri de gintă latină, la Veneția, o faimoasă Punte a Suspinelor, dar chiar nu văd rostul unei asemenea replici , mai mut decât jenante, aici, în capitala scumpei noastre patrii!
Citește pe Antena3.ro
