Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O fata, eleva de liceu, n-as putea spune ce varsta avea, fiindca am vazut in trecere stirea, s-a sinucis pentru ca 'a obtinut un rezultat slab la olimpiada de astronomie'. Cand s-a produs evenimentul nefericit? Chiar de ziua tatalui ei! Trista intamplare, trista decizie, nefericita alegere, dar – daca o situatie de viata, fie si una pe care o privim, trece pe langa noi, se poate sa avem de extras din ea o invatatura.
Pentru un om care nu are mancare sau nu si-a achitat facturile de ceva vreme, pentru unul bolnav, care lupta cu indarjire pentru viata sa, pentru cineva caruia i s-a imbolnavit copilul si trece printr-o durere neasemuita, 'un rezultat slab la olimpiada de astronomie' e ca si cum te-ar afecta ca n-ai reusit sa aduci Planeta Jupiter mai aproape de Pamant. Pentru majoritatea oamenilor, o asemenea problema este de-a dreptul abstracta. Totusi, pentru o fiinta de pe lumea asta a fost cauza de sinucidere. Cu siguranta, fata era premianta, probabil obisnuita sa fie prima, cea mai buna si...fara greseala. Cineva ii imprimase obisnuita de a avea tot timpul succes si a nu-si permite nici o eroare, nici o greseala, nici un esec.
Multi premianti, multi oameni cu minti ascutite se scufunda in preocuparea excesiva pentru perfectiune si succes, uneori ghidati de tati, de mame sau de alte persoane apropiate si nu-si permit nimic din ce este omenesc. Pentru un om care nu-si permite esecul sau 'un rezultat slab', fiecare mica pierdere a vietii, de la o nota proasta si pana la esecul in dragoste, poate deveni dezastru.
Eroarea consta tocmai in educatia excesiva, care spune ca nu trebuie sa esuezi niciodata si, in nici un caz, sa gresesti. Din asemenea atitudini se naste inflexibilitatea psihologica, lipsa ingaduintei cu sine, care ne determina sa gandim unilateral si sa ne ducem catre dezastru.
Viata nu-i numai succes, nu-i facuta numai din lucruri corecte si, mai mult, noua, oamenilor, nu ne este dat sa avem certitudini despre ce este bine sau rau, corect sau gresit. Educatia echilibrata inseamna si o pregatire pentru esec, ca si intelegerea faptului ca avem voie sa gresim. Avem voie sa fim umani pentru ca suntem oameni si, daca suntem oameni, cu siguranta vom face greseli. Daca suntem oameni, intotdeauna se va gasi unul mai destept decat noi, altul mai bun, unul mai frumos, unul mai norocos si tot asa. Mintea noastra trebuie sa iasa dintre granitele perfectiunii, iar pentru asta avem nevoie de toate tipurile de experiente.
Avem nevoie sa parasim pe cineva si sa fim parasiti, sa iubim cand altul nu ne iubeste si sa fim iubiti cand nu putem iubi noi. Experientele negative inseamna contrast, iar contrastul din experienta inseamna cunoastere si, in cele din urma, intelegere a vietii. Fara esec si greseala nu suntem constienti de succes si de ceea ce este bun pentru noi. Acesta-i darul oricarei experiente negative de viata; prin negativ devenim constienti de pozitiv.
Fara esec nu putem gusta succesul, fara intuneric cine stie ce-am crede ca-i lumina, fara suferinta fericirea ne-ar putea lasa lancezi, indiferenti si goi. Viata este experienta emotionala. Sa-i invatam pe copii ca nu-i nevoie sa fie perfecti si au voie sa greseasca, asta-i legea experientei, legea existentei noastre; daca nu le permitem esecul si greseala inseamna ca nu le dam voie sa traiasca experientele de care au nevoie pentru a fi constienti.
Cunoasterea naturii umane le-ar putea salva vietile celor care nu se iarta pe ei insisi pentru greseli minore si, inconstient, ii pedepsesc si pe aceia care le-a spus ca omul este perfect si nu are voie sa greseasca niciodata.
