Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imi mai amintesc de o lectie de biologie, candva in clasele primare, in care o profesoara ne explica, cu un entuziasm nefiresc, cum sunt clasificate molustele. In primul rand la-melibranhiatele, pentru neinitiati scoicile, apoi gastropodele, care par a se deplasa pe propriul lor abdomen, mai cunoscute sub nume de melci, iar in cele din urma cefalopodele, la care picioarele pornesc direct din cap, cum ar fi sepia si caracatita.
Au trecut multi ani, nenumarate vizite la Muzeul Antipa, cateva mari acvarii vizitate, lecturi, filme documentare, care m-au facut sa fiu convins ca stiu multe lucruri despre moluste. Studiasem inca din copilarie melcii de pe Dealul Mitropoliei si scoicile din Herastrau dar nu eram un expert, imi scapasera cefalopodele vii.
Primul contact mi-a fost pricinuit, ca multor altora, de romanul lui Jules Verne "20 de mii de leghe sub mari", in care legendara caracatita gigantica ataca cativa membri ai echipajului capitanului Nemo. Eram convins ca aceste fascinante creaturi traiesc numai la mare adancime si ca un muritor de rand nu are mari sanse de se intalni cu ele. Cat despre sepii, marturisesc ca una, lunga de vreo doi metri, mi-a aruncat o privire prin geamul unui acvariu care m-a facut sa cred ca am motive sa fiu ingrijorat.
Cartea tinerei cercetatoare Wendy Williams, care are ca titlu numele unui monstru din mitologia scandinava, "Kraken", probabil o sepie gigantica, ne lamureste cateva lucruri legate de moluste. Autoarea manifesta o vadita neincredere fata de povestile locuitorilor unor insule din Pacificul de sud. Acestia sustin ca exista haite de sepii ucigase care vaneaza in grup si au ca prada chiar si pescarii singuratici. Poate ca nu e asa dar putem fi siguri ca exista o mare diferenta intre sepii si caracatite.
Molustele au aparut cu mult inaintea dinozaurilor si au supravietuit, ajungand in zilele noastre la dimensiuni impresionante, pana la 15-30 de metri lungime si o greutate care poate depasi 250 de kilograme. In marea familie a cefalopodelor sepia joaca rolul unui vanator, atletic dar cam limitat. Puternic, agresiv, necomunicativ. Adevaratul intelectual este caracatita, capabila sa rezolve probleme si sa dezvolte interactiuni complexe cu oamenii.
Aceasta nevertebrata este singura care are un fel de creier adapostit intr-un "craniu" format din cartilagii si la care ochiul este, ca si la fiintele mai evoluate, o prelungire directa a sistemului nervos central. Unele, cum ar fi caracatita albastra, pot fi mai otravitoare decat viperele, altele sunt in stare sa-si schimbe culoarea folosindu-se de bacteriile care traiesc in tesuturi. Multi specialisti afirma ca este foarte posibil sa fie mai inteligente decat un caine sau o pisica. Experimentele unor oceanografi au dovedit ca o caracatita poate fi dresata si poate ajunge sa execute operatiuni complicate.
Probabil ca la asa ceva se refera Thomas Pynchon in primul episod al partii a doua din "Curcubeul gravitatiei", in care caracatita Grigori este "conditionata" de specialisti pentru a o rapi pe Katje. Interventia oportuna a "salvatorului" Slothrop si povestea de dragoste si spionaj care incepe pe litoralul Mediteranei ii ofera cefalopodului un rol de prima importanta.
Revenind la biologie, ne putem intreba de ce nu au mai evoluat vizibil aceste fiinte, cu tot potentialul lor de inteligenta, cel mai ridicat dintre nevertebrate. Sa le fie oare insuficiente rezervele de hrana? Oare ne putem astepta la un viitor in care ele vor parasi oceanul si vor intra in concurenta directa cu noi? Inca nu stim, dar poate ca primul pas spre acest viitor a fost facut.
O caracatita a fost gasita pe un trotuar aflat la peste 4 kilometri distanta fata de ocean. Nu se stie ce cauta acolo, dar a devenit o vedeta a acvariului in care si-a gasit adapost. Poate ca nimeni nu s-a gandit inca sa incerce sa inteleaga ce se ascunde in privirea ei. Dar poate ca ea se intreaba in tacere, fara nici o graba, fara nici un semn care sa ne starneasca nelinistea, cat suntem de gustosi.
Citește pe Antena3.ro
