Aviz ţuluşilor!

Acum, în democraţie, moravurile s-au mai îmblînzit. Procurori precum Ciprian Nastasiu sînt folosiţi ca ţuluşi ai lui Traian Băsescu.

În săptămîna care a trecut, ziarele şi televiziunile şi-au concentrat dezbaterile pe multe evenimente, relatate, dintr-o puzderie, ca fiind de interes public: de la avortul fetiţei de 11 ani în Anglia (ce înseamnă prăbuşirea comunismului!) pînă la răscoala din Dealul Feleacului, cu care s-a confruntat PSD. Cel mai important eveniment în planul interesului public rămîn însă – după opinia noastră – revocarea lui Ciprian Nastasiu din postul de procuror al DIICOT şi retrimiterea sa acolo de unde a venit, ca procuror la Curtea de Apel Timişoara.

Din păcate, deşi transcris la toate ziarele şi televiziunile, evenimentul acesta n-a beneficiat de o pipăire aprofundată, absolut necesară, după opinia noastră, din partea presei, a clasei politice, a societăţii civile. Desigur, presa ar fi trebuit să facă din revocarea lui Ciprian Nastasiu un prilej de dezbatere şi dacă ne gîndim la lecţia de viaţă pe care ne-o oferă cazul. Ciprian Nastasiu a cunoscut o ascensiune spectaculoasă. Una dintre cele mai spectaculoase ascensiuni ale unui magistrat din ultimii ani. Ciprian Nastasiu era procuror pe lîngă Curtea de Apel Timişoara, şeful Secţiei Urmărire Penală.

Urmare a rezultatelor deosebite obţinute ca procuror, în iulie 2004 e adus la Bucureşti, delegat temporar pe lîngă DNA. Noul regim, regimul Traian Băsescu, îl promovează la DIICOT, unitatea de elită a procurorilor din România. Aici el primeşte spre anchetare celebrul caz al jurnaliştilor răpiţi în Irak. O sarcină nu numai de mare încredere din partea Cotrocenilor (a fost de trei ori la Bagdad, i-a interogat pe presupuşii răpitori şi pe presupusul terorist, a avut acces la documente clasificate), dar şi de mare expunere mediatică.

Semn al pariului pe domnia sa, i se încredinţează şi alte cazuri grele ale momentului: Rompetrol, Trădare şi spionaj. Dosarul răpirii celor trei jurnalişti îl face o vedetă a scenei noastre publice. La 3 iulie 2006 e promovat în funcţia de procuror adjunct al DIICOT. La 26 iulie 2006, după ce fuga lui Hayssam devine certitudine, e demis din această funcţie. Rămîne, totuşi, o personalitate a DIICOT. RAPPS îi dă un apartament cu 4 camere şi dependinţe (112 mp) în buricul Bucureştilor. Plăteşte o chirie modică: 58 RON pe lună (!). Soţia e cadru activ al SRI. Acum, unul dintre cei mai mediatizaţi procurori din România postdecembristă, cel care părea destinat unei cariere de excepţie nu numai pe plan intern, dar şi pe plan european, a fost îmbrîncit de pe scena luminată în anonimatul provinciei. Dar nu numai atît.

Ciprian Nastasiu se întoarce la Timişoara cu ceea ce se numeşte o tinichea de coadă.

La dosarul său profesional e trecută o sancţiune disciplinară care evidenţiază (pentru cine nu ştie de ce a primit-o) un soi de Gîgţ al magistraturii: "Imixtiune în activitatea unui alt procuror" şi "exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea credinţă".

O sancţiune profesională care îi va rămîne pentru toată viaţa la dosar, atîrnînd greu în cazul unui procuror. Oricine va încerca să-l promoveze se va izbi de ea şi va da înapoi.

Un destin nu prea diferit de cel al unor activişti de partid, aduşi la Bucureşti de Ceauşescu din provincie, puşi în funcţii de răspundere, pentru ca, la un moment dat, să fie zvîrliţi înapoi de unde veniseră. N-avem nici o îndoială că procurorul Ciprian Nastasiu e un bun profesionist. Ceea ce s-a întîmplat cu domnia sa e tipic însă cu toţi profesioniştii care acceptă să se pună în slujba Stăpînilor. Pe vremuri, în stalinism pentru condamnarea adversarilor regimului erau folosiţi procurorii. După ce făceau treburile murdare, erau şi ei trimişi la puşcărie.

Acum, în democraţie, moravurile s-au mai îmblînzit. Procurori precum Ciprian Nastasiu sînt folosiţi ca ţuluşi ai lui Traian Băsescu. Întocmesc dosare penale la comandă, încalcă toate regulile profesiei pentru a răspunde comenzilor venite de la Stăpînire. Sînt răsplătiţi pentru asta: promovări spectaculoase, casă în buricul tîrgului, expunere mediatică. După ce şi-au îndeplinit sarcinile dubioase, Stăpînirea îi trimite de unde au venit. Cu o tinichea de coadă. Aviz ţuluşilor!