Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am vazut miercuri seara, la Sinteza Zilei, cateva opinii foarte entuziaste despre ce s-a intamplat in Parlamentul European, despre faptul ca, in fine, s-au facut auzite vocile europene critice la adresa Comisiei lui Barroso si Reding.
Nu impartasesc aceasta 'impacare cu Europa'. Dimpotriva, uitandu-ma in sala de dezbateri, am constatat ca era aproape goala. In afara de cei care au luat cuvantul, au mai fost doar cativa parlamentari rataciti. Asta este umilinta suprema pentru Romania – lipsa cvasi-totala a interesului fata de ce ni se intampla noua, 19 milioane de cetateni romani si, totodata, europeni. S-a reconfirmat faptul ca suntem europeni de rang inferior; numerosi, dar mai putin importanti decat cei 500.000 de luxemburghezi, de pilda. Daca s-ar fi discutat soarta Ducatului, sunt convins ca sala ar fi fost mai populata.
Aceasta este si explicatia pentru care comisarii europeni si-au putut permite asemenea derapaje de la atributiile lor, asemenea incalcari ale limitelor mandatelor cu care au fost investiti. Imaginati-va ca, in locul Romaniei ar fi fost Germania. Si-ar fi permis Reding s-o urecheze pe Merkel? Il vedeti pe Ponta dictandu-i cancelarului german?
Ce s-a intamplat in Italia, in regimul Berlusconi, a fost grav, mult mai grav raportat la disputa politica democratica din Romania. Si totusi, Comisia Europeana nu si-a permis o interventie decisiva, in defavoarea premierului 'Bunga bunga', asa cum a facut-o cu premierul 'copy-paste'.
E adevarat, nu putem pretinde sa fim primiti in 'salonul' VIP, cand noi suntem sarantocii Europei si ni s-a oferit, din mila, un loc la 'clasa Economy'. Dar, daca tot suntem in Uniune, atunci macar sa vedem ca ni se aplica aceeasi lege; iar daca legea este incalcata de unii, altii pot si vor sa impuna sanctionarea acestora, nu doar la nivel declarativ.
Din pacate, disputa de la Strasbourg, chiar daca pare a se fi incheiat in favoarea criticilor la adresa atitudinii Comisiei fata de Romania, nu va avea niciun efect practic. Va conta, doar, pentru manualele de istorie, pentru cultura generala a copiilor nostri.
Puterea Parlamentului European este, oricum, limitata. Comisia este cea care 'taie si spanzura'. Iar Barroso si Reding se vad, azi, din nou, cu Basescu – inca un prilej de felicitari reciproce si de umilire a romanilor, cel putin a celora care s-au dezis de 'comandantul suprem'. Asta este ce ne asteapta in urmatorii doi ani, cu o BaBa europeana (cuplul Barroso Basescu) pe capul nostru...
Citește pe Antena3.ro
Intrebarea care i s-a pus, aseara, presedintelui, este legitima, dar, evident, retorica. Are de gand sa se schimbe, sa fie mai putin 'jucator'? Necunoscuta nu era CE va raspunde Basescu, ci, eventual, CUM va raspunde. Nu l-a intrebat nimeni despre personalitate, daca va deveni mai putin coleric. Intr-adevar, personalitatea unui om de 61 de ani nu mai poate fi schimbata altfel decat printr-o interventie chirurgicala pe creier sau printr-un anume gen de medicatie ori presiune psihologica. Insa, ai putea, baremi, sa iti vezi de atributiile constitutionale, atunci cand se oficializeaza faptul ca nu te bati doar cu niste politicieni, ci cu o mare parte (absolut majoritara) a populatiei si cand stii ca esti, practic, un uzurpator.
Dar nu. Tot ce conteaza acum este ca Basescu are o noua misiune 'imposibila' - aceea de a-si impune protejatul, pe MRU, drept succesor. Sansa acestuia din urma si a PDL & partiduletele satelit este in destructurarea USL. O cearta intre PSD si PNL, urmata de candidatura lui Oprescu sustinut de PSD, ar putea face ca in turul doi sa intre Oprescu si MRU, acesta din urma atragand voturile liberalilor frustrati. Pentru asta vor lupta Basescu & compania in urmatorii doi ani. Vor face opozitie distructiva, asa cum ne-am obisnuit.
Multora le place acest comportament politic. E spectaculos, ca un film 'de actiune' cu 99% sange pe pereti. Intr-un asemenea film, eroul pozitiv il urmareste pe cel negativ, pana la final mor o multime de oameni nevinovati, dar nimeni nu sufera din aceasta cauza (nici scenaristul, nici regizorul, nici spectatorii) – sunt 'pierderile colaterale', cantitatea neglijabila. Cam asta suntem noi, cei 7,4 milioane.
