Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Campania electorala, nesarata, golita in general de idei, de programe consistente - altele decat eternii maidanezi, sau transformarea Palatului Parlamentului in cazinou, dar atat poate, atat propune cate un Silviu Prigoana - a fost pana la urma mai putin marcata de ofertele personale, de gandirea candidatilor, si mai mult un soi de concerte ale partidelor. Care, probabil, au facut o repetitie pentru parlamentarele de la toamna.
Liderii-trambitasi ai formatiunilor politice s-au inghesuit pe la televiziuni, turuind programe in care putina lume mai crede, dar cu care formatiunile tocmai ejectate de la Putere cred ca vor prosti inca o data electoratul, spre a-si pastra barem accesul la borcanele cu miere din teritoriu: functii de primari, de presedinti de judete sau consilieri. Au tapurit despre maretele realizari din perioada portocalie, despre uluitoarele performante ale Guvernului Boc si fericirea pe care acesta a revasat-o ca pe o ploaie dumnezeiasca peste tara, inflorind localitatile.
"Performantele" au fost de regula invocate la modul general. A le fi numit, a le fi definit ar fi insemnat ca pedelistii sa-si dea cu stangul in dreptul, sau sa vorbeasca de funie in casa spanzuratului. Cum, cat tupeu sa ai, ca sa invoci, la nivelul tarii, in plan general, ca fiind geniala o politica de fapt stupida si cinica, in care combaterea crizei a insemnat exclusiv indatorarea externa sufocanta, concedieri masive, falimente cu toptanul, taieri de salarii, dijmuiri de pensii, desfiintari de ajutoare sociale? Iar la nivel local, o incredibila drenare a banului public catre clientela de partid, un jaf dincolo de orice limita a bugetelor judetene, orasenesti si comunale, prin supraevaluarea contractelor si incredintarea lor amicilor politici si neamurilor?
Si totusi, tupeul iese greu la spalat, devine o a doua natura. L-am auzit joi seara pe Boc cu cata nonsalanta vorbea despre propasirea Clujului, datorata cui altcuiva decat lui, si nu-mi venea sa cred. Nimic despre coruptia din primaria de unde protejatul sau a plecat in catuse si pe care o cere acum el, "pentru ca a cattigat experienta cat a fost prim ministru". Apropo, e de mirare ca pupilul sau Sorin Apostu n-a candidat din celula, inca n-a fost condamnat, pentru un nou mandat. Pentru ca se poate, o demonstreaza Falca la Arad, Solomon (transferat deocamdata de la PDL, dar Elena Udrea il vede recuperabil) la Craiova si atatia altii, ale caror dosare abia le mai tine in fiset la DNA, in nelucrare, Daniel Morar.
Farsa PDL cea mai grosolana, insa, nu e neaparat candidatura unor penali, sau a unor vechi edili PDL, despre care pana si barbatul, nu doar satul, stia cat de curve au fost, cum si-au batut joc de concetatenii care, creduli, i-au ales acum 4 ani. Potlogariile au fost atat de numeroase si de strigatoare la cer, mai ales la nivelul administatiei centrale - pentru ca pestele de la cap se impute - incat pedelistii au recurs in disperare de cauza la un bal mascat, evitand sa mai apara in fata electoratului portocalii si imbracand pro causa costume de carnaval. Si prezentandu-se sub culori fistichii si denumiri de papagali. Nu cred ca electoratul e atat de naiv incat sa nu-i recunoasca si, pentru ca aminteam ca pestele de la cap se impute, sa-i curete. Incepand acum de la coada, adica de la autoritatile locale.
