Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ştiţi ce-i o bancă islamică? Ia să deschidem cartea - “Activitatea bancară - sisteme, operaţiuni şi practici” de Bogdan Căpraru - şi să vedem. Băncile care funcţionează potrivit legii islamice - Sharia - le e interzis să perceapă dobândă (riba), să speculeze, să finanţeze activităţi cu impact negativ asupra societăţii (haraam). Ele fac banking urmând principiul participării la profit şi la pierderi, iar tranzacţiile trebuie să fie legate direct de un activ tangibil, deci cu economia reală. “Potrivit Islamului, nu poţi face bani din bani, pentru că banii nu-s o marfă. Banii sunt doar un mijloc de schimb. Islamul spune că, dacă vrei să faci bani, trebuie să cumperi mărfuri, imobile etc", precizează Fezal Boodhoo de la Islamic Bank of Britain.
Aşadar, la creditele acordate, băncile islamice câştigă pe seama comisioanelor sau prin împărţirea profitului rezultat din investiţie. Astfel, banca şi antreprenorul devin parteneri de afaceri. În cazul depozitelor, banca investeşte banii, iar deponentul primeşte o parte din profit ori o primă, însă doar pentru depozitele la termen, la care e conştient de riscuri.
Mudaraba e un aranjament prin care banca aduce capitalul, antreprenorul forţa de muncă şi creează o companie. În acest fel, părţile participă şi la profit şi la pierdere, iar economia nu-i subordonată puterii financiare. Kifala presupune ca debitorul să-şi asume responsabilitatea pentru datorie, înţelegere ce implică şi existenţa unui garant. Amanat sunt depozite depuse la bancă pentru siguranţă, fără dobândă. Takaful e o formă de asigurare colectivă.
Murabaha este o formă de finanţare prin care imobilul sau automobilul e achiziţionat de bancă în numele clientului şi revândut cu profit, în rate. Musharaka e un împrumut acordat unei firme cu condiţia să plătească un randament egal cu rata profitului. Istinsa finanţează investiţiile de anvergură, pe termen lung, banca având opţiunea să dea în folosinţă activul pe baza unui contract de leasing, iar locatorul să plătească ratele din profitul obţinut. La nivel internaţional există 300 de bănci islamice, două activând în Europa, în Marea Britanie şi Elveţia.
Şi, cel mai important lucru, într-o lume în care statele au pus în mâna bacherilor atâta lichiditate încât i-au constrâns să facă bani din bani până când deponenţii şi-au pierdut încrederea în ei, băncile islamice s-au rezumat să finanţeze economia reală şi nu trebuie să fie salvate. În spaţiul islamic nu se discută de pericolul deflaţiei. Nici de Keynes.
Identificând problema - imixtiunea statului -, nu rămâne decât să fie soluţionată, pe baza unei reţete ce poate fi aplicată uşor şi pe piaţa românească. Băncile se pot mărgini să plătească prime pentru depozitele atrase, nu dobânzi. Adică, să ofere sume fixe ce indemnizează un interval de economisire. De pildă, între 10 şi 12.000 de lei să remunereze 5 lei, între 20 şi 24.000 - 15, între 26 şi 28.000 - 17. Iar în măsura în care n-au legătură cu noţiunea de dobândă, băncile nu pot fi influenţate de dobânda - cheie şi nici nu li se poate impune impozitarea dobânzilor, ceea ce stimulează economisirea.
