Banii, Politica, Societatea si Adevarul

Scandalul - trivial vorbind - are implicatii financiare, politice, sociale, ma feresc sa spun culturale, in sensul pur al cuvantului, dar daca ne referim la cultura de masa a unui popor, pot spune ca are si efecte in perceptia publica asupra ideii de jurnalist/jurnalism.

Povestea o stiti : Ana-Maria Tinu, fiica legitima a fostului director, Dumitru Tinu, devenita actionarul majoritar al societatii care editeaza Adevarul, a decis eliminarea din Consiliul de Administratie a jurnalistilor care se identifica, in ochii oricui, de ani buni cu imaginea Adevarului. Jurnalistii - in frunte cu redactorul-sef, Cristian Tudor Popescu - au reactionat la aceasta masura, pe care o considera nedreapta - dandu-si demisiile, alaturi de alte cateva zeci de ziaristi si personal tehnic de la Adevarul. Cum orice tensiune, in Romania, separa brusc societatea in partizani si adversari ai cuiva, traditia s-a pastrat si acum. Multi s-au inghesuit sa-i compatimeasca sincer pe colegii de la Adevarul, in timp ce altii au dat buzna sa mai dea un branci unor oameni, si-asa aflati intr-o situatie deloc de invidiat. Se vorbeste - pentru ca nu se arata nici un document - ca, de fapt, jurnalistii demisionari ar fi reactionat atat de brutal pentru ca si-ar fi pierdut privilegiile banesti, o data cu separarea deciziilor manageriale de cele redactionale, pe scurt: afacerea de scris. S-a lansat acuzatia ca jurnalistii de la Adevarul, sub infatisarea de arhangheli ai dreptatii, cinstei si corectitudinii, nu erau altceva decat niste insetati de bani.

Total nepotrivit este insa faptul ca exact cei care tipa acum mai tare impotriva celor de la Adevarul nu au nici o justificare morala sa o faca. In toata presa s-au castigat bani in ultimii ani, in toata presa au fost simpli jurnalisti, platiti cu un salariu, si jurnalisti "mai jurnalisti", care, daca nu si-au dospit veniturile prin comisioane la contracte de publicitate, au avut grija sa-si stabileasca propriile tarife, pentru mediatizarea unora sau altora, dornici sa apara la gazeta. Revenind la Adunarea Generala a Actionarilor de la Adevarul, ceea ce a frapat a fost lipsa oricarei explicatii a Anei-Maria Tinu. Deciziile s-au luat exclusiv pe seama puterii conferite de posesia a 83% din actiuni.

Prima separare de opinii a aparut la dezbaterea bugetului - dezbatere e mult spus, pentru ca a fost, de fapt, o prezentare. Proiectia de profit a Anei-Maria Tinu este, pentru 2005, de 32 de miliarde de lei, in timp ce a jurnalistilor din Consiliul de Administratie, de 22 miliarde de lei. Diferenta ar fi incasari din publicitate, pe care urmasa lui Tinu le prognozeaza a fi mai mari decat ziaristii. A doua cauza a conflictului este firma Mediasoft, cea prin care se organizau seminariile cu diferite teme: cultura, invatamant, stiinta, IT etc., si la care 60% din actiuni le detine Adevarul, iar restul, diferiti actionari mai mici. Bogdan Chirieac, directorul firmei, totodata si redactor-sef adjunct la Adevarul, a fost inlocuit cu Adrian Buga - un om al Anei-Maria Tinu. Si aici se presupune ca ar fi existat suspiciuni de sifonare a banilor. Punctul asupra caruia cele doua parti au avut opinii identice a fost bugetul de salarii: nici jurnalistii si nici patronii nu aveau intentia sa mareasca lefurile - bugetul pentru salarii fiind inghetat pentru 2005. Aceste informatii vin sa contureze, o data in plus, ca Ana-Maria Tinu a avut frustrari de actionar majoritar. Avea niste opinii privind politica financiara de la Adevarul, dar nu a indraznit sa le rezolve pe cale amiabila, ci taind in carne vie, pe principiul: "Ori eu, ori ei". Ce nu a luat in calcul e ca problemele financiare de la Adevarul sunt comune sau seamana cu alte zeci de situatii care apar, la un moment dat, in orice companie, fie ca produce ciorapi, cuie, guma de mestecat sau buldozere.

In presa insa, forta unui produs este mesterul care naste ziarul, zi de zi, si nu patronul, care a pus la dispozitie un spatiu, cateva calculatoare si masini pentru angajati. In jurnalistica, patronii nu vand un produs oarecare - desi am fi tentati sa marketizam si sa branduim totul - , aici se lucreaza cu suflete, constiinte, cu prezentul si istoria unei natiuni. Nu vindem ciorapi, punem pe taraba sentimente si ratiune. Fara Cristian Tudor Popescu, Ana-Maria Tinu ar fi mostenit, de la tatal ei, o fabrica de batiste sau de manusi. Unde ar fi putut schimba seful peste noapte daca nu-i placea modelul sau broderia. Ana-Maria Tinu a castigat, pana acum, de pe urma imaginii lui Cristian Tudor Popescu, in care s-a aruncat cu flori sau cu pietre, in functie de interese. Acum, fara Cristian Tudor Popescu, urmasii familiei Tinu au ramas actionari la o societate de rand. Una oarecare. La care nu se vor inghesui, cu siguranta, contractele de publicitate, ravnite, pana la absurd, de mostenitorii legali, aflati in lupta surda cu mostenitorii din breasla, ai lui Dumitru Tinu.