x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Banii, statul şi piaţa

0
Autor: Adrian Vasilescu 26 Aug 2012 - 13:24

Fireste ca bunastarea este dependenta de cati bani au oamenii. Dar si de cate bunuri pot sa-si procure cu acesti bani. Judecata e insa departe de a se sfarsi aici. A obtine bunastare mai inseamna a dobandi securitate alimentara, imbracaminte, locuinta. Mai mult, inseamna servicii curente, ocrotirea sanatatii, invatamant de calitate si multe altele. Toate avand un numitor comun: banii.

De patru ani, de cand criza ne toaca banii, se reduc locurile de munca, incetineste cresterea economica, se extinde aria saraciei. Si, mai cu seama, se restrang puterea de cumparare a populatiei si investitiile. Keynes e reconfirmat. Britanicul care a revolutionat teoria economica atrasese atentia lumii intregi, inca din 1936, ca daca o economie incepe sa cada, acesti doi din urma indicatori sufera modificari semnificative.

Veniturile gospodariilor pot dezechilibra balanta intregii economii. Daca scad, desigur. Cererea de bunuri si de servicii urmeaza o rata negativa iar populatia cumpara mai putin. In consecinta, productia depaseste vanzarile, stocurile cresc, patronii isi concediaza angajatii. Cei ce vad ca veniturile li s-au redus ori si mai mult, sunt someri, isi reduc cheltuielile. E deci lovita cererea agregata de consum.

Keynes a privit insa si catre a doua parte a cererii agregate: investitiile. Problema si mai complicata. Daca se investeste mai putin sufera intreaga economie. Multiplicatorul incepe sa mearga in sens invers: se produce un efect in cascada iar modificarea finala, de sus in jos, are urmari dintre cele mai grave.

Asa merg lucrurile. Pot fi indreptate? Criza actuala a dovedit lumii intregi ca se impune o despartire totala de capitalismul utopic, care a exacerbat rolul pietelor, chiar l-a singularizat, intr-o incercare de a arunca statul in afara ecuatiilor economice.

Statului ii revine acum un rol important in indreptarea lucrurilor. Ceea ce nu inseamna in niciun caz ca ar fi sunat desteptarea pentru un alt timp, care sa reinvie vechile tipare colectiviste si sa readuca statul in pozitii dominante in raport cu pietele. Desi, in dezbaterile ideologice legate de criza actuala, nu lipsesc nici ideile si nici tentatiile practice menite sa impinga lumea catre modelele apropiate de colectivism. Dar nu asta e solutia, ci o noua pozitionare a pietelor si statului intr-un raport de parteneriat, chiar de complementaritate.

Au gresit pietele? Da! Dar si statele au facut mari erori. Criza a lovit dur intreaga lume si solutiile standard, arhaice si neadaptate, nu au mai putut drege stricaciunile produse.

Ar fi insa eficient un parteneriat piete-state? Ar fi… cu o conditie. Parteneriatul sa fie real si nu de conjunctura. Cand criza a lovit lumea, pietele s-au vazut nevoite sa se infrateasca (temporar) cu dracu’… Cu statul deci. Sau cel putin asa au crezut, ca e un pact temporar, pana vor trece lacu’… Eroare! Parteneriatul piete-stat, in forme ce nu sunt inca definitivate, departe de a fi temporar, va face parte din realitatea noii normalitati in devenire. Sau, lumea nu va mai avea parte de normalitate.

Criza e un profesor bun. Timp de patru ani, omenirea a invatat ca prea putin din ce a fost va mai fi cum a fost.

Citeşte mai multe despre:   piata,   banii,   statul

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de