Baobabul romanesc

Sub titlul de mai sus, publicam in urma cu trei ani un editorial in care afirmam: "In Romania, vremea arborilor doctrinari pare a fi disparut. A fost inlocuita de o cacofonie ideologica. Ea face aproape imposibila folosirea vreunei grile prin care sa poti descifra pedigree-ul politic al actorilor politici - fie ei partide sau doar politicieni. Partidul unic a fost inlocuit de arborele doctrinar unic, un fel de Turn Babel vegetal. Noua specie poate fi numita Baobabul romanesc. Despre culoarea fructelor lui nu poti fi sigur niciodata. Singurul element de constanta este dat de gustul lasat electoratului: intotdeauna foarte amar".

Situatia creata de rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale din 2004 readuce in discutie fuziunea PNL-PD. Ea nu este determinata de vreo vecinatate doctrinara, ci de complicate probleme de guvernare. Intre partidul Bratienilor si aschia smulsa de dl Petre Roman din FSN/PDSR nu ar avea cum sa existe nici un fel de asemanari. Mai mult, dupa 1989, dl Basescu si alti fesenisti-pesederisti-pedisti si-au croit cea mai mare parte a identitatii lor politice si doctrinare - o stanga ce nu s-a tras cu totul din PCR, asa cum multi oameni nu s-au tras inca definitiv din maimuta - si pe haituiala celui mai important partid istoric al Romaniei.

De partea cealalta, o dreapta liberala scoasa pentru o vreme chiar din circuitul parlamentar postdecembrist de neghiobiile politice ale dlui Radu Campeanu. Pentru a ajunge la guvernare, ar fi trebuit ca liberalilor sa le fie de ajuns alianta cu aschia fesenisto-pedeserista preluata de dl Basescu de la dl Roman. Le este si nu prea. Pentru a le fi, macar temporar, au cooptat la guvernare PUR, partid pe care si liberalii, si fesenistii-pedeseristi-pedisti il dispretuiesc profund, lasandu-i insa numai dlui Basescu placerea de a rosti public acest adevar.

Fuziunile ar trebui sa fie altele. Doctrinar, PD este infinit mai aproape de PSD decat de PNL. Dezertarea dlor Roman si Basescu din FSN/PDSR nu s-a datorat unor divergente doctrinare cu cei care au ramas, ci unor interese strict personale. Cum PSD este in deriva, iar dl Basescu s-a dovedit un demolator iscusit, natural ar fi ca politicianul care este azi, de facto, atat sef de stat, cat si premier, primar general al Capitalei si presedinte al PD-lui sa forteze o preluare a PSD-ului. In felul acesta, polul politic de stanga s-ar consolida in chip logic.

Cu cine ar putea sa cladeasca PNL polul politic de dreapta? Dl Ciuhandu a facut un semn, numai ca, aflati la putere, liberalii nu l-au vazut, caci penetecedistii se afla, gratie unor "lideri" ca dnii Diaconescu, Galbeni, Lupu si Ciorbea, exact acolo unde se aflasera candva liberalii condusi de dl Campeanu. Apoi, vor spune unii, PNL si PNT au fost atata vreme nu doar partidele istorice ale Romaniei, ci si adversare istorice. Asa este, numai ca au avut un dusman comun, care le-a si scos de pe scena politica mutandu-le in puscarii - PCR, tatal legitim si spiritual al zglobiilor FSN/PDSR si PD.

Numele pe care se gandesc unii sa-l dea noului partid nascut din antiteza doctrinara PNL-PD este fie Partidul Liberal Democrat, fie Partidul Democrat Liberal. Daca s-ar opta pentru cel dintai, cui i s-ar opune el, "doctrinar"? Probabil Partidului Liberal Nedemocrat, nu? Daca s-ar opta pentru al doilea nume, cui i s-ar opune "doctrinar" noua struto-camila? Probabil Partidului Democrat Neliberal, nu? Pana la gaselnita cu Partidul Popular nu a mai fost decat un zambet - cel al dlui Valeriu Stoica.

Amuzant este ca fuziunea, care nu va fi facuta din motive de similitudini doctrinare, va repeta orbecaiala ce a lovit chiar atat de ironizatul PUR. Initial Partidul Umanist din Romania, PUR a devenit apoi si "social-liberal", spre amuzamentul multor penecetedisti, pedisti si liberali. Numai ca viata are geniul de a ne arata ca nu doar imoralitatea si crizele de identitate sunt la indemana oricui, dar si miciurinismul doctrinar.

Din dorinta de a detine puterea pe care nu o pot dobandi prin alegeri, probabil ca multe formatiuni politice vor continua sa fuzioneze. Dar nu cum ar fi normal, pe baza aproprierilor doctrinare, ci, amuzant, in virtutea antitezelor doctrinare. Cat de solide pot fi asemenea constructii politice ramane de vazut. Si de platit.