Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Domnul John Smith, unul din americanii pe a căror frunte stă scris "Numai bun să mă inşele nevasta", tocmeşte un detectiv ca s-o urmărească pas cu pas pe doamna John Smith. Domnul simte că soţia ii ascunde ceva, că nu mai e femeia cu care s-a insurat. Invitat la un reality-show, de canalul tv cu acelaşi nume, John Smith işi povesteşte drama: cănd s-au luat, soţia se grăbea să spele farfuriile, după ce măncau le-ar fi spălat şi el, dar nu-l lăsa.
Domnul John Smith, unul din americanii pe a căror frunte stă scris "Numai bun să mă inşele nevasta", tocmeşte un detectiv ca s-o urmărească pas cu pas pe doamna John Smith. Domnul simte că soţia ii ascunde ceva, că nu mai e femeia cu care s-a insurat. Invitat la un reality-show, de canalul tv cu acelaşi nume, John Smith işi povesteşte drama: cănd s-au luat, soţia se grăbea să spele farfuriile, după ce măncau le-ar fi spălat şi el, dar nu-l lăsa.
De la un timp, işi spală numai farfuria ei, şi nici pe a ei intotdeauna. Un sfert de ceas, domnul John Smith numai despre farfurii vorbeşte, după care trece la ceştile de cafea. Spală el totul, totuşi căsnicia nu merge. Spală şi rufele, spală pe jos, spală pereţii, holul blocului, scara, strada, cartierul, planeta, totuşi soţia il neglijează. Ce ingrate-s femeile! Să ai un bărbat atăt de spălător şi să nu-l iubeşti?!
S-au inmulţit cărţile care ne indeamnă să ne iubim pe noi inşine, cel puţin la fel sau căt ii iubim pe alţii. Ce nu spun aceste cărţi e cum trebuie procedat tehnic, cum măsurăm acest gen narcisiac de iubire. E o modă, care dă deja semne de oboseală. Dacă trebuie să apară atătea indreptare ale iubirii de sine, inseamnă că e vorba de o soluţie plină de aproximaţii şi improprietăţi. Poate c-ar trebui să insistăm mai mult pe iubirea pentru cei apropiaţi, iar consolarea cu ceea ce suntem şi nu se mai poate schimba, să vină din prinosul iubirilor tradiţionale.
Citește pe Antena3.ro
In staţia de autobuz, un domn cu o burtă revărsată pănă-n genunchi trage cu coada ochiului spre un alt burtos, vădit stănjenit de dublaj. Să fi fost singurul, oamenii i-ar fi aruncat o privire şi gata, dar nimerindu-se doi, la un ceas al zilei torid, e neindoielnic că lumea din preajmă manifestă păreri. Poate şi sentimente. Mă uit şi eu cănd la unul, cănd la altul din burtoşi şi simt că momentului ii lipseşte ceva, ca să fie perceput ca destin. Lipseşte un al treilea păntecos.
Doamna X. e sunată, de o prietenă. Ascultănd exclamaţiile soţiei - Vai, dar nu e posibil! Vai, dar pănă acolo a mers?!!! Vai, dar e oribil! - domnul are impresia că se petrec lucruri ingrozitoare, fără ştiinţa lui. Ce-i, ce s-a intămplat?, o intreabă el impacientat pe soţia, care nu mai conteneşte cu exclamaţiile şi văitatul. Insă doamna dă din mănă şi la sfărşit spune: Ei, e să se intămple? Nimic. Vorbeam şi noi, ca femeile.
Un vecin mă sfătuieşte, de căte ori vede că mă duc la piaţă: Mănăncă pepeni, că sunt diuretici. Mănăncă mere, că ajută la digestie. Mănăncă mazăre, că face bine la colecist. Dar eu mănănc pepeni fiindcă sunt buni. Mazărea, şi ea, e bună. Mere mănănc pentru că imi plac. Sigur că in cauză sunt şi nişte funcţiuni, dar diureza trebuie să-şi vadă de ale ei, iar eu de ale mele. Mai ales că nu ştiu prea bine ce-i aia diureză. Dacă termenul n-ar fi atăt de imperios, poate că m-aş uita in dicţionar. Cănd vecinul meu o să moară, tot ce-o să ştiu despre el va fi grija pentru diureză. A avut o diureză perfectă şi tot s-a dus.
