Fără PNL la guvernare, PSD ar trebui să nu mai aibă niciun impediment să-şi impună doctrina social-democrată. Să discute de egalitate şi dreptate socială, să protejeze categoriilor defavorizate, să dezvolte un sistem de măsuri care să asigure securitatea socială, să garanteze bunăstarea şi să reducă sărăcia.
Dar ce se întâmplă? PSD nu ia decizii pe bază de doctrină? Nu face nici măcar ce a spus Adrian Năstase când era premier, că acceptă orice iniţiativă care e înteresul românilor? Păi, dacă partidul nu se ghidează nici după doctrină, nici după principiul lui Năstase, tare îmi e că hotărârile se iau în funcţie de interesele baronilor. Şi dacă ne uităm mai bine la actuala coaliţie, observăm că baronilor din teritoriu care sprijină PSD şi celor din Bucureşti - Ilfov apropiaţi UNPR li s-au alăturat baronii maghiari, reprezentaţi de UDMR. Pentru că nici UNPR şi nici UDMR nu iau decizii pe bază de doctrină.
Pot mărturisi cu mâna pe inimă că nu-s un fan al stângii, nu-mi place intervenţia statului în economie. Dar pot spune că e mai bine să se împartă banii strânşi din taxe celor săraci, fluturându-se stindardul solidarităţii sociale, decât să se redistribuie către clientela politică. Şi mai cred că o struţo-cămilă social-liberală e de preferat unei Românii împărţite între baronii de toate culorile, care acum au făcut o coaliţie de largă reprezentare. Aşa că dacă PSD va veni şi va zice că a luat X sau Y decizie pentru că aşa fac socialiştii, să ştiţi că e un pas înainte faţă de situaţia actuală.
Şi ca să vedeţi câtă putere au baronii, vă reamintesc că pe vremuri, în timpul primul acord cu FMI din perioada de criză, atunci când România era condusă de coaliţia PDL-PSD, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, a identificat ca principal punct de dezechilibru administraţiile locale. Ba chiar a solicitat o reducere substanţială a salariaţiilor din primării. În cele din urmă însă, după o intervenţie a “partenerului” pesedist Liviu Dragnea, pe atunci preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, în loc să fie concediat masiv personal, care în cazul unor primării importante era vorba să se înjumătăţească, li s-a permis autorităţilor locale să-şi majoreze veniturile. Guvernul a hotărât ca primăriile să poată creşte taxele locale cu până la 20% pentru 2010, ca urmare a actualizării impozitelor cu rata inflaţiei din intervalul 2007-2009. La asta se poate adăuga - ca explicaţie - că urmau alegerile, pe care le câştigă baronii locali. Şi atunci fireşte că nu s-a putut renunţa la furat. Aşa că s-a făcut austeritate, cu creştere de taxe, nu s-au micşorat cheltuielile.
Ca să conchid, din cauza baronilor locali, România n-a ţinut cont de avertismentul de manual că nu-i indicat să creşti taxele pe timp de criză. Baroni care, la fel ca în timpul acordului cu FMI din 2009, fac parte din guvern şi sunt principalul obstacol în calea schimbării paradigmei.