Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De vreo două, trei luni, de când i-a pus în faţă lui Victor Ponta, silindu-l parcă să-l semneze, acordul de coabitare, lui Traian Băsescu îi merge din ce în ce mai bine. Şi-a revenit, se pare, din şocul de după alegerile parlamentare, ba chiar, pas cu pas, îşi securirează nu doar viitorul lui de după predarea cheilor de la Cotroceni, ci şi pe cel al acoliţilor săi. A scăpat şi de grijile guvernării de pe timpul cabinetului de mămăligă purtând numele lui Boc, când el, Băsescu, era cel care hotăra până la amănunt aberanta politica economică şi socială, de o duritate şi austeritate care l-au făcut să fie urât de un întreg popor. Acum, Guvernul USL condus de Ponta şi-a asumat, cel puţin teoretic, administrarea ţării.
Băsescu are în schimb timp cât vrea pentru a se juca de-a şoarecele cu pisicul, făcându-i tot felul de pocinoage lui Ponta. Vorbeşte peste tot, de i s-a uscat gura, punând la zid noua putere. Oriunde s-ar duce, la forumuri economice, la Academie, la Congresul avocaţilor, dacă va fi vreo reuniune a vânătorilor şi pescarilor va cuvânta şi acolo, nu scapă ocazia de a pună tot răul din ţară în cârca Guvernului USL, făcând uitată catastrofa pe care i-a lăsat-o moştenire şi care va avea multă vreme efecte nocive. Vivacitatea lui Băsescu îşi are paradoxal izvorul chiar la victima sa. Ia cu pumnul vitamina P, cu P de la Ponta, din care premierul, semnând necugetat amintitul acord şi părând parcă anesteziat de permanentele atacuri ale lui Băsescu, i-a oferit un stoc îmbelşugat. Scandalul din aceste zile, legat de numirea procurorului general şi al şefului DNA, dezvăluie un Ponta neaşteptat de inhibat în faţa lui Băsescu şi gata să facă, acceptând desemnarea - fără argumente profesionale şi de etică - o gafă de proporţii, ce poate avea urmări ireversibile. Nimic, absolut nimic nu-l îndreptăţeşte pe premier să aibă o atitudine atât de obedientă. Am remarcat deunăzi că până şi bruxellezilor li se poate explica, sunt puhoi de dovezi, că "unicitatea" Codruţei Kovesi e absolut nejustificată de cele două mandate, eşuate deja, ale sale şi că este o insultă adusă corpului procurorilor, printre care nu s-ar găsi un candidat realmente bine pregătit şi neobligat politic, cu iritant damf băsescian.
L-am auzit pe Victor Ponta acreditând ideea că ar ceda de dragul stabilităţii politice a ţării. Ca premierul unui guvern să susţină o asemenea enormitate, deşi are o majoritate parlamentară de 70% (asigurată de un electorat masiv şi net antibăsist) e cel puţin dubios şi iscă suspiciuni de obedienţă tot mai accentuată faţă de Băsescu, suspiciuni din care lui Victor Ponta îi va fi greu să iasă. Riscul instabilităţii politice? Da, există. Dar nu vine dinspre tabăra antiguvernamentală, dinspre PDL-ul zdrenţuit sau dinspre niscaiva formaţiuni încropite pro causa. Nici barem dinspre Băsescu, pe care un guvern nepredispus la trampe, conştient de puterea pe care o are şi un parlament care ar trebui să aibă habar de forţa pe care i-a dat-o electoratul l-ar putea pune repede la locul lui. Riscul instabilităţii politice stă însă ascuns chiar în interiorul USL, construcţie a cărei soliditate Victor Ponta - din ambiţie personală sau dintr-o supuşenie faţă de Băsescu ale cărei resorturi încă nu au ieşit la iveală - o poate pune sub semnul întrebării. Cramponându-se de desemnrea într-o funcţie-cheie pentru tragerea la răspundere sau, dimpotrivă, pentru exonerarea băsiştilor vinovaţi de prăbuşirea ţării în timpul fostei guvernări.
PS. Se mai vântură varianta că Victor Ponta a lansat ideea că o agreează pe Codruţa Kovesi, spre a lansa un cu totul alt candidat. Mă îndoiesc, dar oricum va ieşi şifonat din această tevatură.
