Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un jurnalist de la Cotidianul mă acuza recent pe blogul său că, publicând un interviu cu Adam Michnik în Jurnalul Naţional, am încercat, de fapt, “manipularea unei voci credibile” în favoarea patronului publicaţiei la care lucrez. Cică opiniile celebrului disident polonez cu privire la isteria ilustraţiei au fost folosite pentru a sugera “cât de oropsit e Felix, strivit de presiunea CNSAS”.
În aceeaşi logică şchioapă, oricine ar pomeni în Cotidianul despre fonduri de investiţii ar urmări, de fapt, să-l “spele” pe Vîntu.“Situaţia din Polonia nu seamănă cu cea din România”, decretează categoric bloggerul vigilent. Ba bine că nu!
Asemănările cele mai supărătoare nu vizează însă CNSAS-ul, ci Cotroceniul. Nu tema lustraţiei, ci cea a “putinismului” i-a deranjat pe aplaudacii prezidenţiali.
Tocmai fiindcă “reţeta” puterii denunţată de Michnik a fost aplicată aproape identic de Lech Kaczynski şi de Traian Băsescu: demonizarea opoziţiei, discreditarea vocilor critice, războiul deschis împotriva presei independente, cultivarea unui cor al lăudătorilor – “pretorieni loiali” gata să atace în haită la un gest al stăpânului. Şi, nu în ultimul rând, apropierea primejdioasă de serviciile secrete, momite cu puteri şi privilegii extraordinare.
Nu e cazul să mai documentez apetenţa liderului de la Cotroceni pentru dosare, bileţele şi informaţii pe surse. A devenit deja banal ca preşedintele să lanseze acuzaţii fulminante, oferind în loc de probe doar sugestia că se bazează pe rapoarte confidenţiale şi profesioniste. O tactică inacceptabilă pentru un şef de stat responsabil.
Utilizarea serviciilor secrete pentru lovituri de imagine este, desigur, gravă. Dar când Justiţia este lăsată la cheremul “băieţilor cu ochi albaştri”, chiar fundamentele statului de drept sunt ameninţate. Încă din primăvara lui 2006, Traian Băsescu s-a dat peste cap să reabiliteze SRI-ul şi SIE, militând pentru acordarea de puteri sporite celor două instituţii. Invocând ba lupta anticorupţie, ba modelul antiterorist adoptat de Administraţia Bush. Pachetul legislativ propus atunci de Cotroceni a fost blocat în Parlament. Mulţi politicieni, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile au protestat împotriva tentativei de a relegitima practicile Securităţii, sub pretextul “siguranţei naţionale”.
Tema a fost readusă în actualitate săptămâna trecută, când au fost înregistrate două demersuri oficiale vizând acelaşi obiectiv: acela ca probele obţinute ilegal să nu fie declarate nule în instanţă. Cine sunt iniţiatorii? Laura Codruţa Kovesi, procurorul general al României, şi un grup de parlamentari PD-L. Simplă coincidenţă, desigur.
Citește pe Antena3.ro
Ţinta acestui atac concertat este o modificare a Codului de Procedură Penală care le interzice procurilor să mai utilizeze în procesul penal “probe obţinute prin provocări, constrângeri, ameninţări sau violenţă”, dar şi înterceptări telefonice efectuate fără mandat. Vor deveni, de asemenea, inadmisibile în instanţă înregistrările convorbirilor confidenţiale dintre avocat şi client.
Teoretic, nici până acum aceste procedee nu erau permise, dar procurorul avea dreptul să decidă dacă probele sunt lovite de nulitate absolută sau doar relativă. Ceea ce era, evident, de natură să încurajeze abuzurile.
Doar într-un stat poliţienesc sunt permise asemenea derogări de la legalitate.
Legea de modificare a Codului de Procedură Penală aşteaptă să fie promulgată de preşedinte. Se pare însă că Traian Băsescu nu e dispus să renunţe prea uşor la viziunea sa despre o justiţie instrumentată cu mijloace oculte.
