Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu ştiu cum să numesc ceea ce s-a petrecut ieri la Palatul Cotroceni. O farsă de numai 20 de minute? O parodiere a unui proces democratic, constituţional? Un nou act de ignorare, de sfidare din partea preşedintelui Băsescu a Constituţiei, a normelor democratice, a voinţei ferme a electoratului, a cutumelor? Aşa-zisele consultări cu toptanul, desfăşurate într-un palat unde s-a interzis accesul presei, de parcă era acolo o petrecere privată, au arătat ca şi cum Băsescu ar fi fost un cioban care-şi număra iute oile la strungă. Am spus-o şi în comentariul de ieri şi o repet: consultarea tuturor partidelor putea avea loc doar "dacă nu exista o majoritate parlamentară absolută". Or, aceasta (67%) exista deja, o deţinea USL. Chiar şi Băsescu, semnând apoi decretul de desemnare a lui Victor Ponta, a făcut-o" potrivit art. 103 din Constituţie" pe care, până ieri, l-a tot invocat pe dos, ca o moară stricată, jurându-se că nu-l va desemna pe "porcul","incapabilul", "prostul" şi "antieuropeanul" lider al PSD şi copreşedinte al USL.
Ce rost a mai avut, atunci, convocarea la "consultări" a ciupercăriei de grupări strecurate pe uşa din dos în Parlament? Până şi a lui "ăla mic, cu capul mare", Aurelian Pavelescu, cel care se înalţă pe vârfuri oriunde vede un microfon, zicând că "a băgat aripioara PNŢCD în Parlament"? În principal, un singur rost. Băsescu a vrut să alinieze partidele în faţa sa, să le arate că tot el e jupânul şi să inducă populaţiei sentimentul fals că e infailibil. Se vrea în continuare jokeu călare pe ţară şi crede că o mai poate cravaşa ca pe o mârţoagă bicisnică. Că Băsescu vrea aşa ceva, că vrea o umbrelă pentru camarila sa ("Ocrotiţi Opoziţia!": ce vrea să zică altceva?), asta îl priveşte. Că vrea să-şi lipească pantalonii de fotoliul prezidenţial, purtându-se în continuare discreţionar, fără a fi suspendat, şi asta îl priveşte.
Dar că USL - căreia electoratul i-a încărcat căruţa cu voturi în cea mai mare măsură antibăsiste, antipedeliste şi antiudemeriste, adică împotrica acelei cinice structuri care a nenorocit ţara - are o atitudine bearcă şi ezitantă, asta nu mai e treaba lui Băsescu. Ci e treaba a milioane de votanţi care, la 9 decembrie, pe ger şi viscol, s-au dus la urne. Şi nu s-au dus, pentru ca, la zece minute după închiderea urnelor, Victor Ponta să nu aibă altceva de spus, decât că va coopta UDMR la guvernare, ceea ce a strârnit deja mânia electoratului şi resentimente în rândul liberalilor, al conservatorilor şi chiar al multor pesedişti. Nu au votat covârşitor în favoarea USL, pentru ca liderii acesteia să se ducă în miez de noapte la Cotroceni, feriţi de ochii lumii (ca Elena Udrea, când "îşi făcea plinul de benzină", sau ca la o întâlnire între mafioţi), stând la tocmeală cu Băsescu. Ba Ponta mai semnând şi nu ştiu ce angajament secret, de parcă dădea iscălitură pe o hârtie bună de pus de o parte de nu ştiu ce serviciu secret.
Îi dau dreptate lui Crin Antonescu că nu s-a dus la parodia de la Cotroceni. Şi că se pare că nu a agreat nici convocarea de miercuri noaptea. Ezitările şi concesiile lui Ponta, însă, sunt stranii şi greu de înţeles. Vor fi fiind determinate de lipsa de experienţă? De urmărirea unor scopuri strict personale? De o anume influenţă din chiar familia sa? Nu ştiu. Dar nimic nu-l îndreptăţeşte să facă, că vrea, că nu vrea, jocul lui Băsescu. Nimeni şi nimic nu-i va trece cu vederea - îşi pune astfel miză propria carieră politică - şubrezirea unei construcţii politice în care populaţia a investit mari speranţe şi i+a dat maximum de putere politică.
