Basescu şi lambrino, un tandem straniu

De unde si pana unde prietesugul care, de cativa ani, il leaga atat de strans pe presedintele Republicii Romania, Traian Basescu, de Paul Lambrino, cel ce se revendica mostenitor cu drepturi depline, inclusiv dinastice, al lui Carol II? Sa fie pasiuni culturale comune? Nu cred. Se cunosc inca de pe vremea gradinitei? Nici vorba. Smerenia lui Basescu sa-l fi facut sa-l boteze pe fiul familiei Lambrino (mai usor cu "Micul Print", asta-i al lui Saint Exupery), asa cum frate-su a crestinat-o dezinteresat pe nepoata lui Bercea Mondialu'? E un mod ca presedintele sa-i dea sah lui Mihai I, ofuscat ca ginerele acestuia, Radu Duda, l-a taiat de pe lista invitatilor la o sindrofie a familiei regale? Faptul ca amandurora le plac "locurile de pierzanie" gen Bamboo ori Ciresica? Ce sa fi inchegat acest tandem contra naturii? Singura premisa e ca Basescu nu face nimic pe degeaba.

Un posibil raspuns l-am avut deunazi, urmarind o dezbatere TV ce se voia docta si datatoare de perspective pentru tara. Participau un politician de doi bani, revenit in ultima vreme, cu partiduletul sau, in curtea Cotroceniului, un subinginer care, avand la un moment dat o functie ce i-a permis sa rascoleasca arhivele militare, s-a "rebranduit" in istoric, un academician (singurul, de altfel, cu o atitudine ponderata) si... Paul Lambrino, tot mai insistent recomandat ca "Printul Paul de Romania". Cu un moderator bine directionat, discutia a fost abil dusa spre cateva idei:

1) Romania trebuie sa revina la monarhie.

2) Cea mai buna Constitutie a Romaniei, care trebuie sa devina un model pentru o noua Lege fundamentala, a fost aceea din 1938, a lui Carol II, care a anihilat partidele si a impus dictatura regala.

3) Paul Lambrino e mostenitor de drept nu doar in ceea ce priveste averea familiei, ci si al dinastiei, al coroanei regale.
V-ati prins, nu-i asa? Paul, cel care bantuie de 20 de ani, cu un apetit tot mai mare si mai divers, prin tara, personaj nelipsit din tabloide, dar neinstare sa vorbeasca romaneste, ar fi bun de rege. Si ar avea nevoie de un prim-ministru. Ghici pe cine ar numi? Ca intotdeauna, Traian Basescu vrea potul cel mare. Presedinte nu mai poate fi, dar "premier-jucator", da. Asa incat joaca la doua capete.

Daca nadejdea sa, rocada in 2014 cu MRU, nu se implineste - oricum, electoratul si partidele sunt imprevizibile, PDL-ul sau e expirat, iar el personal are nici 10% coeficient de incredere populara - varianta "Lambrino rege" i-ar conveni de minune: finul si-ar numi imediat nasul prim-ministru cu imputerniciri totale. Oricum, cu oricine, numai sa ramana el, "salvatorul polivalent al natiei", la putere. Calcand mereu in picioare principiile democratice, pe Traian Basescu nu l-ar deranja catusi de putin, spre a-si atinge tinta proprie, sa evacueze din tara democratia, dupa abia doua decenii de cautari.