Revoltător modul în care, în ultimele zile, Cotroceniul şi instituţiile de forţă anexate au lansat atacuri în trobă. Fără barem a le disimula, a încerca să le dea o cât de cât decentă aparenţă de respect pentru curentul general al opiniei publice, pentru statul de drept şi evoluţia democratică a acestuia. Vineri, între două excursii, Traian Băsescu a respins numirea candidaţilor propuşi de ministrul justiţiei pentru funcţiile de procuror general, respectiv şef al DNA. Neavând la dispoziţie cine ştie ce "mapă profesională" compromiţătoare, a recurs la argumente de o şubrezenie sfidătoare: procesul de selecţie ar fi fost netransparent şi, ca atare, se impune "revizuirea lui totală". Las la o parte tărăgănarea şicanatorie a deciziei ("Eu nu mă grăbesc", declarase Băsescu), dar motivarea acesteia este ilară. Înscrierea la selecţie a fost pentru prima oară tocmai transparentă, a fost cunoscută nu doar de oricare posibil candidat, ci de toată lumea. Aş vrea ca Traian Băsescu să aducă drept temei un singur exemplu de procuror care să nu fi aflat despre concurs, ori căruia să i se fi luxat înscrierea. Să nu trecem uşor nici peste aserţiunea că procedura trebuie revizuită în totalitate. Potrivit căror atribuţii constituţionale preşedintele indică altei puteri ce şi cum să facă?
Respingerea numirilor nu a avut decât un scop, mai mult decât... transparent: menţinerea cât mai îndelungată a interimarului Daniel Morar ca procuror general şi păstrarea sub control a DNA. Unde, de altfel, nu se mişcă nici unul din dosarele periculoase pentru foştii demnitari şi mahări pedelişti. Toată această făcătură se circumscrie perfect acţiunilor de păstrare a controlului asupra sistemului de justiţie, fiind o piesă din puzzle-ul stăpânirii, prin recentele alegeri contestate şi nelegitime, a conducerii CSM. Apropo, a dracu' coincidenţă, imediat ce au cutezat să protesteze faţă de mânăriile din CSM, doi membri ai consiliului au şi fost livraţi tunurilor băsiste de la DNA şi ANI.
Potrivit verificatului procedeu "hoţul strigă hoţii", însă, doamnele Hăineală şi Ghica au dat fuga la Bruxelles să se plângă de... încercarea de confiscare a justiţiei. De către cine? Fireşte, de către noua putere. Mizând în continuare pe ideea că, dacă şmecheria a mers astă-vară, la referendumul de demitere a lui Băsescu, va ţine şi acum. Aştept cu interes raportul MCV al CE. Aş vrea să cred că responsabilii UE nu-s chiar atât de orbi, surzi sau incapabili să înţeleagă ce se petrece în România, să priceapă că regimul băsist e în stare, deşi repudiat de electorat, să facă încă mult rău ţării şi valorilor democratice atât de des invocate.
Nu aş insista, însă, asupra atacurilor la baionetă declanşate de trupa cotrocenistă. La urma urmei, îşi apără reduta. Dar e greu de acceptat pasivitatea în care se complace USL, mai ales PSD, parcă anesteziat de "acordul" de coabitare Băsescu-Ponta. Un acord presupune raporturi civilizate, iar nu parşivenii şi lovituri sub centură. Care vin în cascadă doar dintr-o singură direcţie. Un asemenea acord nu se poate, ci trebuie rupt. Ce aşteaptă premierul Ponta, ce aşteaptă USL? Ca strada şi electoratul, care i-au adus la putere, să le ceară socoteală de ce nu'şi îndeplinesc cea mai directă comandă socială pe care au primit-o anul trecut în repetate rânduri (manifestaţii, alegeri locale, referendum, alegeri parlamentare) şi care suna clar şi imperativ: "Jos Băsescu!"?