Am fost acolo…
“Am fost acolo” e o găselniță a jurnaliștilor ca să poată să vorbească și să scrie despre importante evenimente din trecut ca și cum ar fi ceva nou. Și, de multe ori, chiar e ceva nou. Un martor ocular necunoscut până atunci, o fotografie nemaivăzută, un video în cele mai bune cazuri, ceva e nou de fiecare dată.
Peste exact 600 de zile, o să spun și eu “Am fost acolo”!
Da, am fost acolo când, în cel mai important discurs al anului, Starea Uniunii, Jean-Claude Juncker, a vorbit despre România mai mult decât despre orice altă țară.
Siii-biu, Roumeiiiinia…
O să vi se umple inima de mulțumire când, a doua zi după ieșirea oficială a Marii Britanii din Europa, o să auziți pe orice post de televiziune mai acătării din lume cele două cuvinte pronunțate exact așa cum le-am scris. Doar că de data asta nu o să mai fie vorba despre turism, mâncare bună, clădiri vechi și frumoase, tradiții românești și săsești, ci despre chestiuni dure și concrete: viitorul Uniunii, bugete anuale și multianuale, tratate cu Marea Britanie, Statele Unite și Asia, terorism, piețe financiare, independența sau dependența statelor față de Bruxelles, bani, mulți bani…
Și, peste toate, “Siii-biu, Roumeiiiinia…”
Bonomul, glumețul, surprinzătorul și extrem de pragmaticul Juncker plus calendarul altora ne-au asigurat aproape fără să facem nimic un loc în față la refacerea continentului. Dar știți cum e, “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă!”.
Eram sigură că după discurs, la București o să fie înghesuială de politicieni care să ne sugereze că relația fiecăruia dintre ei cu Juncker a pus România din nou în agendele liderilor europeni. Când colo, ce să vezi! La București, în aceeași zi, se împărțeau pumni, palme și îmbrânceli. Juncker? Summit la Sibiu? Hai, dom’le, lasă-ne, noi avem chestii dure de discutat! S-au bătut ori s-au îmbrâncit? Aia-i vânătaie sau e machiaj? Sunt sau nu sunt imagini? Europa, Juncker, bugete, autostrăzi, emigranți, securitate? Hai, bre, tu nu ai văzut că doi deputați s-au bătut la nuntă?
Ba da, am văzut. Miercuri, după discurs, eram gata-gata să scriu - recunosc, ușor patetic - “Juncker nu e al vostru, e al urmașilor, urmașilor voștri!”. Astăzi îmi doresc doar să se termine bătaia din politica de la București. Bătaia de joc!