Recentul miting al poliţiştilor care a avut ca urmare demisia ministrului de Interne, Vasile Blaga, a scos la suprafaţă contrele pe care şi le dau reciproc toţi aceia care se doresc a fi reprezentanţii angajaţilor MAI. Disputele dintre părţi pentru întâietatea mesajului şi vizibilitatea mai mare în ochii zecilor de mii de poliţişti datează de multă vreme, dar acum terenul este şi prielnic datorită problemelor reale ale acestei categorii profesionale. Anul acesta, poliţiştii au fost afectaţi de tăierea unui sfert din drepturile lor salariale, însă există şi restanţe la plata altor drepturi băneşti din trecut.
De asemenea, zona operativă se confruntă cu un deficit de personal, iar multe dintre echipamentele folosite sunt ieşite din uz. Ca să nu mai spunem de benzina primită cu porţia pentru maşinile din dotare. Aparent, toate aceste ne-mulţumiri îi adună pe toţi cei nemulţumiţi de condiţiile de muncă. Însă, bătălia pentru creşterea numărului de membri pentru fiecare sindicat este acerbă. Numărul de membri mai mare înseamnă şi o cotizaţie strânsă în valoare mai mare, dar şi o influenţă mai mare în masa întregii mişcări sindicale din România. Sigur că în perspectivă aceasta înseamnă inclusiv voturi orientate politic, pentru că în ţara noastră de multe ori marile confederaţii sindicale şi-au arătat pe faţă simpatiile pentru un partid sau altul.
Pe de o parte, este Corpul Naţional al Poliţiştilor, organizaţia profesională instituită prin lege şi care trebuie să fie consultată inclusiv asupra programului şi condiţiilor de lucru ale angajaţilor din IGP şi IGPF. Contestatarii CNP-ului, sindicatele de profil, îl prezintă ca făcând politica oficială. Cu toate acestea, CNP-ul a avut poziţii publice vehemente împotriva conducerii ministerului din mandatul lui Vasile Blaga şi a acuzat, la sfârşitul lunii iulie, de lucruri foarte grave. "Pregătirea unor măsuri de concediere a unui număr mare de poliţişti după criterii ambigue şi subiective, fără consultarea organizaţiei profesionale CNP şi a celor sindicale, potrivit actelor normative în vigoare, secretomania şi zvonistica pe seama acestor măsuri au amplificat starea de nemulţumire, nelinişte şi revoltă a poliţiştilor, fără ca acelora din conducerea ministerului să le pese şi să-şi schimbe atitudinea", atrăgea atenţia Corpul. Practic, încă din vară se anticipa revolta salariaţilor MAI.
Vehemenţa protestelor provine, cu precădere de la Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, organizatorul mitingului cu pricina. Ca să nu rămână mai prejos, şi Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor anunţă un nou miting al poliţiştilor pentru 7 octombrie. Cu siguranţă, marketingul sindical consideră a fi o reuşită popularizarea mitingului ce s-a sfârşit în poarta Palatului Cotroceni, iar aruncarea caschetelor poate fi văzută o găselniţă de efect, adăugată scandărilor violente. Totuşi, sindicaliştii ar trebui să ţină cont că simbolurile naţionale nu sunt un moft, iar credibilitatea se câştigă foarte greu şi comportamentul civilizat aduce mult mai multe. Altfel, riscă să ajungă precum o parte din galeria echipei Dinamo, care scandează, încă, mândră şi-acum: "Noi am ars peluza în Ghencea!".