Batista lui Băsescu pe ţambalul lui Fenechiu

Săptămâna asta, ministrul transporturilor, Relu Fenechiu, a cam fost cap de afiş într-un specatocl în ale cărui culise se ascund multe. Multe dedesubturi, dar mai ales miliarde de euro şi şuţi portocalii. Fenechiu, mai mult chiar decât Ponta şi Antonescu, a fost ţintă principală în atacurile turbate ale lui Traian Băsescu în strania declaraţie de presă de marţi seara. Când acesta a urmărit evident nu doar "îndepărtarea din guvern" a unui ministru cu un dosar pe rol, încă nejudecat. Ci, pentru cunoscători, şi temporizarea unor dezvăluiri de abuzuri şi fraude petrecute mai cu seamă în sfera infrastructurii rutiere, într-o perioadă de ministeriate pedeliste, începând cu al lui Băsescu şi terminând cu al pupilei acestuia, Anca Boagiu. Trimisă acum să-şi piardă urma pe la Bruxelles, ca vicepreşedinte al PPE.

Era ciudat, şi m-am numărat printre cei care n-au ezitat să-şi exprime nedumerirea, faptul că auditul la Ministerul Transporturilor nu se soldase cu nici o plângere penală, deşi era vorba de un domeniu în care jaful atinsese cote incredibile. Abia de curând, un raport al Curţii de Conturi a început să devoaleze afacerile necurate de la CNADR. Dar ministerul a continuat să tacă, lăsând impresia unei cârdăşii cu foştii demnitari şi responsabili. Mai ales că unii au şi rămas prin fotoliile din minister. Era şi este de înţeles, în context, că atacul prezidenţial a avut şi scopul (poate chiar efectul) de a clasifica respectivele dosare, de a securiza contractele oneroase, obligându-l cumva pe Fenechiu, fie şi terorizându-l cu vechiul său dosar, să pună sau să lase batista pe ţambal. Intenţie, însă, imposibil de realizat, chiar dacă, zic gurile rele, s-ar fi aflat printre clauzele nescrise ale armistiţiului Băsescu - Ponta. De altfel, chiar a doua zi, premierul, în plină şedinţă de guvern, i-a cerut în mod categoric lui Relu Fenechiu să dea drumul la plângerile penale. Le aşteptăm, le aşteaptă opinia publică, pentru că e de neconceput ca vreo înţelegere subterană, chiar sub ameninţarea cuţitului, să mai ţină ascunse jafuri cum au fost cele de la Ministerul Transporturilor.
De la sine înţeles, nu ajunge simpla înregistrare a plângerilor la DNA. S-a adunat acolo un vraf întreg, privind prăduieli cu nimic mai puţin nocive - Hidroelectrica, Oltchim, Poşta, CNAS, ANAF etc - fiind implicaţi importanţi foşti demnitari de rang înalt pedelişti. Nici unul din aceste dosare, deşi ar explica sărăcirea incredibilă a ţării, lipsa banilor pentru proiecte sociale minime, de supravieţuire, nu a fost încă soluţionat de procurorii lui Daniel Morar. Asta e democraţia, Guvernul nu are căderea să intervină direct, să impună scoaterea dosarelor dintr-o nelucrare vecină cu favorizarea infractorilor. Pot interveni, însă, CSM, care şi-a început curăţenia de primăvară, sau Inspecţia Judiciară, cerându-le socoteală onorabililor de la DNA, de ce blochează (nu le spune nimeni ce soluţie să dea) dosarele unor afaceri puturoase. Poate interveni şi Parlamentul, prin interpelări vehemente. Poate mişca lucrurile din loc chiar Guvernul, atât acţionând în instanţă, pentru abuz în serviciu, responsabilii din DNA, cât şi făcând public conţinutul - cu nume, sume şi prejudicii - plângerilor penale depuse. Întrebareînsă e dacă există, ce-mi place această noţiune!, "voinţa politică" de a lămuri cum e cu prăduirea ţării...