Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine nu a auzit de Urmuz, Michel Butor sau Virginia Woolf este un ignorant sau, cum ar spune o căntăreaţă care foloseşte excesiv cuvăntul: "Un mitocan!". Avem de-a face cu
dispreţul dublat de un sentiment de superioritate al unui "intelectual" care işi rezervă dreptul de a ignora ştiinţa, fie ea şi in forma diluată a popularizării.
Situaţia justifică sau măcar explică frica mamelor care işi văd odrasla băgănd in gură un creion şi se tem că va suferi o intoxicaţie cu plumb. La fel, entuziasmul unor politicieni pentru hidrogen pe post de combustibil al viitorului sau teama unora faţă de clonare, care va produce o gloată de strigoi.
Presa se ocupă de preferinţă de luptele din arena ştiinţifică şi nu de educaţie. Astfel ajungem la situaţia in care lumea de astăzi este invadată de astrologi, vindecători miraculoşi, specialişti in grafologie şi clarvăzători care dau şi consultaţii telefonice.
Costul ignoranţei este multiplu şi in continuă creştere. El se reflectă in politică prin decizii nejustificate şi neinspirate, in medicină prin tratamente de mult depăşite, in societate prin scăderea competitivităţii. Să nu uităm şi de costul moral, a ignora progresele cunoaşterii este un fapt la fel de grav, ca şi abandonul unei capodopere intr-o magazie prost aerisită.
Cartea semnată de Natalie Angier: "O călătorie in grabă prin frumoasa lume a ştiinţei" se ocupă nu de marile noutăţi, ci de elementele de bază ale cunoaşterii ştiinţifice. Ştiinţa este pentru autoare ceva pur şi simplu frumos, care merită să fie cunoscut in orice caz şi nu numai dacă ne ajută să ne salvăm planeta de la pieire, să imbătrănim mai graţios sau să rezistăm la concurenţă.
Efortul de a inţelege lumea fără a face apel la minciuni convenţionale, iată o definiţie convingătoare a nevoii de educaţie ştiinţifică. Ar fi esenţiale cunoştinţe elementare in căteva domenii. Printre ele, numerele şi probabilitatea (teoretică sau nu), materia şi energia, inclusiv legăturile dintre ele, originea, structura şi evoluţia fiinţelor vii şi, evident, istoria universală. Asta intr-o lume ideală in care ştiinţa, dacă ar fi măncare, ar fi la nivelul unui restaurant de lux. Pe moment, ea ne este servită la nivel de fast-food...
Toate bune şi frumoase, multă lume este convinsă că avem nevoie de mult mai multă informaţie şi educaţie pe teme ştiinţifice, se fac eforturi, se aşteaptă rezultate. Lucrurile stau cu totul altfel pănă şi in instituţii care se ocupă de domenii aproape neinteligibile pentru un om obişnuit.
Altă carte: "Arme imaginare - o călătorie prin infernul ştiinţific al Pentagonului" are un conţinut cu nimic mai puţin şocant decăt titlul. Acţiunea se petrece la DARPA, agenţia specializată in "proiecte avansate" a complexului militar din SUA. O combinaţie de rezultate teoretice neserioase executate pe un simplu aparat de radiologie dentară a dus la alocarea de fonduri pentru "grenada nucleară". Nici mai mult sau mai puţin.
Au fost aruncate căteva milioane de dolari pentru un mic (relativ) detector de neutrino (una dintre misterioasele particole subatomice) propus de Joseph Weber, deşi acesta era bine cunoscut pentru eşecul său cu un alt detector, unul de unde gravitaţionale.
Un alt fiasco cu greu evitat la DARPA, fizicianul texan Carl Collins, specialist in experimente imposibil de reprodus şi animat de o intensă paranoia faţă de savanţii serioşi, era căt pe ce să primească sume enorme pentru proiectul său "bomba cu Hafnium", o armă nucleară foarte puternică, dar fără reziduuri radioactive. Armă pur imaginară, desigur...
Foarte puţin sau deloc bazate pe realitate proiectele care intenţionează să se ocupe de extragerea directă a energiei din minereuri (nimeni nu ştie exact cum, cănd şi mai ales de ce) sau de cultivarea unor plante cu calităţi telepatice care să transmită informaţii despre inamic! Incă o dată, lucrurile se petrec intr-o instituţie specializată in proiecte de vărf.
Avem cu toţii nevoie de un intens proces de alfabetizare ştiinţifică. Ar fi bine poate să incepem cu nişte informaţii legate de al doilea paragraf al acestui text:
Copiii care bagă in gură creioane nu se pot intoxica cu plumb, mina creionului este făcută din grafit, o formă de carbon;
Producţia de hidrogen consumă mult mai multă energie decăt hidrogenul folosit drept combustibil, pe scurt, nu rentează;
Clonarea nu este altceva decăt o formă de reproducere relativ frecventă in natură şi nu are nimic misterios.
Pentru inceput ar fi de ajuns.
