Blogul. pe bani sau pe glorie?

Trenul blogurilor sta sa plece din statie. Pe peron, nebunie: insi cu egouri mari in papornite, iluzionisti care arunca in aer cate doua-trei vorbe deodata si le invart pana te ia ameteala, domni bine, in costum, legati la gura c-o esarfa trainica de HTML textil, domnisoare de inalta rezolutie, in jurul carora roiesc mii de cursoare, ca mustele... Ce mai: tren de placere! Tren de mare viteza, cu vagoane de personal: trenul blogurilor noastre!

Prin anii ’30, un politician lansa pe piata o lozinca: omul si pogonul! Era o promisiune imposibil de indeplinit. Lucru pe care politicianul nostru, Nolica Tatarascu pe numele lui, il stia. Drept pentru care (observati ticalosia, destul de contemporana!) a plasat-o in programul adversarilor lui. Acum altcineva (nu spui cine, ca nici nu stiu bine!) ne face o promisiune identica: un loc in care sa semanam bietele noastre vorbe si din care sa iasa, la primavara, un frumos venit din bannere, de sa nu se mai vada omul calare din el!

Nu vor reusi multi, cu toate ca multi isi fac bloguri acum. Sa faci trafic e chestie de talent in a tine oamenii ocupati si cu chef de artag. Nu e suficient sa scrii bine, trebuie sa scrii si controversabil (ca sa inventez un cuvant nou fara teama de a ajunge la Carcotasi). Cand Tolontan atrage 500 de comentarii la un articol nu e pentru ca pe oameni i-a vrajit ce spune, ci pentru ca i-a provocat. Tineti minte asta, voi, tineri gazetari naivi: in lumea presei se naste o alta logica naturala, o alta lume decat cea a scrisului la gazeta. Bloggerul de maine nu-ti mai da sentinta, ca editorialistul de ieri: te zgandare s-o dai singur. El e scanteia care aduna gasca, cu pari si faclii si urlete... Intre editorialistul de altadata si el exista aceeasi diferenta ca intre executia civilizata, organizata de stat dupa un proces indelungat, si linsajul dezorganizat, pasional, insa extrem de usor de inteles.

Un alt gen de blog care merge e cel al lui Zoso, un urmas al culegatorilor din care evolutionistii spun ca ne tragem. Hominidul Zoso (si spun asta cu drag, acum ca l-am si cunoscut personal) parcurge in fiecare zi mii de kilometri patrati de internet si ne aduce cele mai ciudate, mai contorsionate, mai zemoase fructe audiovizuale. N-are alta logica decat a surprizei, n-are alta morala decat sa ne faca sa ne intoarcem si a doua zi. Are insa un discurs: el e la marginea establishmentului, atentie, va rog sa nu-l confundati cu obositii, nesincerii, rinocerii care ocupa lumina locurilor publice! Zoso se crede in afara, fara sa bage de seama ironia chiar acestui articol, care, alaturi de alte intamplari din viata lui, contribuie la a-l tari inauntru, in show-biz...

Blogurile s-au maturizat pana la punctul in care au ajuns o moda. Vechii bloggari se uita de sus la nou intrati si-i banuie ca sunt interesati de tot felul de lucruri dubioase: sa puna mana pe voturi, sa insface ceva popularitate d-asta noua, virtuala... Ei, na! Bineinteles ca sunt interesati: asta e destinul fiecarui mediu de comunicare nou. Sa fie exploatat intru gloria capitalismului si plictiseala de moarte a cetitorului.

Si totusi, n-am raspuns la intrebarea din titlu: e pe bani? Pe bani multi? Pai, depinde doar de dumnevoastra, doamnelor si domnilor. Veti abandona televizorul si pe Oana Zavoranu ca sa-l cititi pe Comanescu? Daca da, si daca puteti cheltui lunar peste 200 de dolari, dupa cum va va spune reclama din banner, atunci Comanescu, Tolo si altii ca ei o sa fie milionari intr-o zi. Din scris.
Ce vreti mai frumoasa razbunare a tocilarilor?