Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin faimosul Caţavencu, I.L. Caragiale n-a dezvăluit primul boala politicienilor romăni de a folosi cuvinte mari, pompoase, fără acoperire in realitate. Traian Băsescu e din acest punct de vedere un brav urmaş al lui Caţavencu.
Cetăţenii din Bacău s-au pomenit in cutiile poştale cu o scrisorică semnată de Vasile Nistor, preşedintele PD Bacău, prin care sunt indemnaţi să voteze la europarlamentare pentru formaţiunea lui Traian Băsescu. Nimic nou pănă aici. Partidul Democrat a ajuns la o asemenea dependenţă de şeful statului, incăt il imită pănă şi la trucurile electorale. Noutatea apare in clipa cănd liderul PD-ist simte nevoia să-şi dea obolul şi Referendumului convocat de Traian Băsescu: "Ca partid de suflet al lui TRAIAN BaSESCU, Partidul Democrat şi-a asumat misiunea de a ne oferi o listă performantă de candidaţi. Avem o listă reformată şi agreată de insuşi Preşedintele ţării, pentru ca vocea noastră să se poată auzi in intreaga Europă". Traian Băsescu şi-a justificat iniţiativa Referendumului prin nevoia de reformare a clasei politice. Mulţi oameni lucizi s-au intrebat dacă Partidul Democrat, parte indisolubilă a clasei noastre politice, e şi el vizat de această exigenţă a reformării. Scrisorica de la Bacău ne dă un răspuns. PD nu are nevoie să se reformeze. Pentru că e un partid pe care şeful statului l-a reformat deja!
Dincolo de recunoaşterea gravei incălcări a Constituţiei de către Traian Băsescu, epistola ne confirmă un adevăr pe care il bănuiam: Caracterul politicianist al tezei privind reformarea clasei noastre politice. Reformarea clasei noastre politice e o sintagmă pe care Traian Băsescu se mulţumeşte s-o afirme de dimineaţă pănă seara, fără a avea bunul-simţ s-o argumenteze. Chiar din clipa cănd a lansat-o, domnia sa trebuia intrebat: ce-i aia clasă politică? De la logica de tip aristotelic, ştim că un concept acoperă o realitate. Ce realitate acoperă conceptul de clasă politică? Cine dintre romăni intră in sfera acestui concept: parlamentarii, activiştii partidelor, simpatizanţii partidelor, primarii? Preşedintele aparţine clasei politice autohtone? Ce note comune au cei presupuşi a alcătui clasa politică din Romănia de azi pentru a-i putea strănge pe toţi sub umbrela conceptului de clasă?
Vine apoi nevoia de a verifica critic formula reformarea clasei politice. Fie şi la o simplă vedere, se poate sesiza ambiguitatea termenului de reformare. E voba de o inlocuire a celor care alcătuiesc in prezent clasa politică? Şi dacă da, cu cine să fie inlocuiţi? E vorba de inlocuirea a doar unei părţi a membrilor clasei politice? Şi dacă da, pe ce criterii? Altfel spus, ce slăbiciuni au politicienii ce trebuie inlocuiţi? Nu-i exclus ca reformarea să insemne păstrarea actualilor politicieni, dar numai după ce s-a reformat. Dacă e aşa, la ce trăsături negative trebuie să renunţe aceştia pentru a se considera reformaţi?
O mie şi una de intrebări ridică aserţiunea lui Traian Băsescu, potrivit căreia reformarea clasei politice romăneşti va avea loc prin intermediul votului uninominal. Analiştii susţin că şi in cazul votului uninominal tot partidele vor fi cele care vor desemna candidaţii. Intr-un colegiu uninominal, partidele existente vor pune căte un candidat. Traian Băsescu susţine că, prin votul uninominal, electoratul va alege pe cel mai valoros. Să lăsăm deoparte faptul că electoratul se poate inşela. Ne-au dovedit-o alegerile de primari, toate ţinănd de uninominal. Sunt la ora actuală toţi primarii intruchipări ale perfecţiunii? Nici vorbă. Să nu uităm că primarii au dat cel mai mare număr de corupţi. Să nu uităm că primarii sunt cei care au migrat de la un partid la altul, că primarii sunt cei care nu şi-au indeplinit făgăduinţele. Traian Băsescu susţine că prin votul uninominal politicienii corupţi nu vor mai fi aleşi. O prostie. In primul rănd că alegătorii n-au de unde să ştie că acel candidat e corupt. Ei pot şti doar că respectivul e acuzat de corupţie. De corupţie poate fi acuzat cineva fie de presă, fie de DNA. Experienţa de pănă acum a arătat că, in multe cazuri, cei acuzaţi erau nevinovaţi şi, in schimb, cei neacuzaţi erau corupţi. Dar, chiar şi dacă un candidat e acuzat de corupţie, asta nu inseamnă că nu poate fi ales. Cel mai bun exemplu ni-l oferă Traian Băsescu. Deşi trimis in judecată pentru afacerea Flota, domnia sa a fost ales preşedinte.
Prin faimosul Caţavencu, I.L. Caragiale n-a dezvăluit primul boala politicienilor romăni de a folosi cuvinte mari, pompoase, fără acoperire in realitate. Traian Băsescu e din acest punct de vedere un brav urmaş al lui Caţavencu.
Dincolo de recunoaşterea gravei incălcări a Constituţiei de către Traian Băsescu, epistola ne confirmă un adevăr pe care il bănuiam: Caracterul politicianist al tezei privind reformarea clasei noastre politice. Reformarea clasei noastre politice e o sintagmă pe care Traian Băsescu se mulţumeşte s-o afirme de dimineaţă pănă seara, fără a avea bunul-simţ s-o argumenteze. Chiar din clipa cănd a lansat-o, domnia sa trebuia intrebat: ce-i aia clasă politică? De la logica de tip aristotelic, ştim că un concept acoperă o realitate. Ce realitate acoperă conceptul de clasă politică? Cine dintre romăni intră in sfera acestui concept: parlamentarii, activiştii partidelor, simpatizanţii partidelor, primarii? Preşedintele aparţine clasei politice autohtone? Ce note comune au cei presupuşi a alcătui clasa politică din Romănia de azi pentru a-i putea strănge pe toţi sub umbrela conceptului de clasă?
Vine apoi nevoia de a verifica critic formula reformarea clasei politice. Fie şi la o simplă vedere, se poate sesiza ambiguitatea termenului de reformare. E voba de o inlocuire a celor care alcătuiesc in prezent clasa politică? Şi dacă da, cu cine să fie inlocuiţi? E vorba de inlocuirea a doar unei părţi a membrilor clasei politice? Şi dacă da, pe ce criterii? Altfel spus, ce slăbiciuni au politicienii ce trebuie inlocuiţi? Nu-i exclus ca reformarea să insemne păstrarea actualilor politicieni, dar numai după ce s-a reformat. Dacă e aşa, la ce trăsături negative trebuie să renunţe aceştia pentru a se considera reformaţi?
O mie şi una de intrebări ridică aserţiunea lui Traian Băsescu, potrivit căreia reformarea clasei politice romăneşti va avea loc prin intermediul votului uninominal. Analiştii susţin că şi in cazul votului uninominal tot partidele vor fi cele care vor desemna candidaţii. Intr-un colegiu uninominal, partidele existente vor pune căte un candidat. Traian Băsescu susţine că, prin votul uninominal, electoratul va alege pe cel mai valoros. Să lăsăm deoparte faptul că electoratul se poate inşela. Ne-au dovedit-o alegerile de primari, toate ţinănd de uninominal. Sunt la ora actuală toţi primarii intruchipări ale perfecţiunii? Nici vorbă. Să nu uităm că primarii au dat cel mai mare număr de corupţi. Să nu uităm că primarii sunt cei care au migrat de la un partid la altul, că primarii sunt cei care nu şi-au indeplinit făgăduinţele. Traian Băsescu susţine că prin votul uninominal politicienii corupţi nu vor mai fi aleşi. O prostie. In primul rănd că alegătorii n-au de unde să ştie că acel candidat e corupt. Ei pot şti doar că respectivul e acuzat de corupţie. De corupţie poate fi acuzat cineva fie de presă, fie de DNA. Experienţa de pănă acum a arătat că, in multe cazuri, cei acuzaţi erau nevinovaţi şi, in schimb, cei neacuzaţi erau corupţi. Dar, chiar şi dacă un candidat e acuzat de corupţie, asta nu inseamnă că nu poate fi ales. Cel mai bun exemplu ni-l oferă Traian Băsescu. Deşi trimis in judecată pentru afacerea Flota, domnia sa a fost ales preşedinte.
Prin faimosul Caţavencu, I.L. Caragiale n-a dezvăluit primul boala politicienilor romăni de a folosi cuvinte mari, pompoase, fără acoperire in realitate. Traian Băsescu e din acest punct de vedere un brav urmaş al lui Caţavencu.
