Premierul vestejit de la butoniera lui Basescu Traian are resurse nebanuite de revenire. Emil Boc profita de orice stihie a naturii pentru a se arata ca un om harnic, deprins cu munca, saritor si bun la toate. Apuca fara fasoane coasa si o bate in gura profesionist, trage la joagar cu priceperea unui hot de lemne si foloseste toporul cu dexteritatea tapinarului. La inundatii sare in cizme si muta sacii cu nisip in dig, pe vreme de seceta, parca il vad purtand prapurii in fruntea procesiunii cu paparude. Acum, a dat Dumnezeu zapada care a schimbat agenda publica sub bataia crivatului. Bate vajul dinspre Voronin mai dihai decat tulumbele cu apa si bombele lacrimogene la Universitate! Demonstrantii sunt bocna, Basescu da acatiste sa tina gerul si viscolnita izbavitoare venite din Stepa Kalmuka.
Primind inca o plesneala de la sefu’ Traian, care l-a criticat pe linie de partid – PDL condus ca vai mama lui! – Boc s-a suit pe valul de zapada si a trecut la comanda luptei antifrig. Toate cauzele pierdute ii ofera micutului Boc prilej de afirmare. Cand este scandalul mai mare cu infrastructura, premierul gaseste un mic santier de autostrada pe care sa-l faca mare. Spune la camere, precum cainii la luna, ca in acest an inauguram 14 kilometri de fir de sosea, care ar fi de fapt 14 mii de metri sau si mai bine prezentata si sugestiva pentru efortul imens – astronomica cifra de 14 milioane de milimetri de asfalt. Pai, ce, este putin? Nu-i, dar daca o luam de la cap la coada, ajungem tot la 14 kilometri pe an! Si asta-i al dracului de putin! Dar aceste sosele mici si mijlocii, putine cate sunt, se infunda la prima ninsoare.
Valatucii albi trebuie invinsi de cineva. Scoatem tancurile, scoatem jandarmii, scoatem tot, si la aceasta armata il punem sef pe Boc. Premierul si-a gasit vocatia pe cod portocaliu (e si asta un semn de care sa tinem cont!). Dirijeaza trupele in lupta cu Generalul Iarna mai dihai ca un Napoleon, Kutuzov, Stalin, Jukov, Bradley, von Paulus si Cioflina la un loc. Dirijeaza miscarile cu lopata, bagheta pe timp de iarna a zilierului roman. A plecat unde-i mai greu, spre Autostrada Bucuresti –Pitesti – singura completa, de pe vremea lui Ghita Dej. A asteptat sa vina camerele, pozarii, si Boc s-a pus pe lopata. A dat zapada cu spor, si-a incordat muschii, i s-au aburit lentilele de la efort. Dadea din brate, dadea, arunca zapada cu randament de utilaj, de-l invidiau si lipovenii, cei mai buni sapatori de santuri din lume. Cand s-a linistit, prin lentilele dezaburite a zarit ca masina pe care a curatat-o era deja deszapezita.
Provocarea lui Ponta, Antonescu si Felix. Ii spun eu lui nenea Traian ca mi-au pus bete in lopata, isi zicea micutul Boc cu lacrimile stranse-n barba.
Inainte, inainte, la lopata cea mare!