Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Vigilenţii de serviciu şi pajii de curte, susţinuţi şi promovaţi în
exces de oficioase şi de oficine, îşi aduc aminte subit că la Curtea
Constituţională sunt judecători suspectaţi de colaborare cu poliţia
politică, că-s oamenii lui Iliescu, că trăim într-o ţară în care
securiştii refuză să se predea şi că, în general, viaţa-i nedreaptă şi
cam curvă.
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Vai, ce mai freamăt, ce mai zbucium pe televizoarele încinse ale patriei noastre dragi. Curtea Constituţională şi-a permis ca, săptămâna trecută, în urma solicitării lui Dan Voiculescu, să declare neconstituţională legea care guvernează funcţionarea CNSAS. Deontologi care acum 18 ani nu aveau nici păr la subraţ, dar care azi opinează doct despre ororile comunismului, colivărese media cu timbru orgasmic, care au scris în viaţă infinit mai mult decât au citit, şi isteroizi civici care muşcă până la os pe oricine pute Alesului Suprem şi-au sfârtecat, în direct, hainele de firmă prin studiourile tv. Partea oarecum amuzantă (că de revoltat zău dacă mai pot s-o fac) e că, în general, înaltele conştiinţe au făcut-o pe disperaţii pe bani mulţi de la nişte moguli care au privatizat Securitatea în beneficiu propriu.
N-am absolut nici o jenă să scriu – şi să-mi asum public atât poziţia în acest sens, cât şi şuvoaiele de zoaie care vor fi revărsate spre mine – că mă lasă cât se poate de rece zbaterile unor personaje sinistre cu talente de ciocli ai comunismului. Iar îndemnurile lor la nesupunere civică, dincolo de caracterul profund instigator şi ilegal, sunt realmente greţoase. Nu dorm noaptea nici mai bine, nici mai rău dacă Ticu Dumitrescu, Dinescu & Co. vor fi văduviţi de maşini şi de secretare. Nefiind nici beneficiar, nici victimă a comunismului, consider că toată flama asta schizoidă e o pierdere de vreme şi de bani, o făcătură politicianistă. Din partea mea, să scaneze tot şi să facă pe Net un blog cu şi despre turnători.
În plus, nu cred că CNSAS, instituţie creată cu nobile scopuri morale şi istorice de cunoaştere în amănunt a ororilor trecutului comunist, însă folosită exclusiv ca armă politică ori ca instrument pur comercial, se va desfiinţa fizic. Demagogi cum sunt, politicienii români de toate culorile se vor da de trei ori peste cap şi, invocând revolta subită generată de stoparea marii curăţenii morale în anul electoral 2008, vor încropi în regim de urgenţă un nou act normativ. Astfel, până ce altui om din ţara românească-i va da prin cap să uzeze de dreptul său constituţional de a apela la Curtea Constituţională, îndrăznesc să pronostichez perpetuarea existenţei unei structuri bugetofage a cărei activitate – repet, ştiinţifică, nu politică – ar fi trebuit, într-o societate normală la cap, să se termine prin anul 2000.
Ridicolul situaţiei e amplificat de modul în care se raportează la Curtea Constituţională (CC) geambaşii care bocesc fals pe sticlă. Dat fiind că-n ultima perioadă (ca efect al demenţei de pe scena politică internă) respectiva instituţie a devenit cel mai decizional for al statului român, desele sale hotărâri, obligatorii pentru toată lumea, sunt comentate public în funcţie de tabăra (ne)mulţumită. Când măritului şi sacrului Zeus i se adimit derapajele pe traseele constituţionale sau i se legitimează ingerinţa în alcătuirea guvernului, judecătorilor CC li se acceptă de către înaltele instanţe civico-mediatice onorabilitatea şi competenţa. Când, însă, deciziile mai intră-n coliziune cu pohtele Jucătorului, că oamenii ăia ştiu că nu-i bine să te cerţi definitiv cu guvernul care stă călare pe buget, ei bine, atunci se schimbă calimera. Vigilenţii de serviciu şi pajii de curte, susţinuţi şi promovaţi în exces de oficioase şi de oficine, îşi aduc aminte subit că la Curtea Constituţională sunt judecători suspectaţi de colaborare cu poliţia politică, că-s oamenii lui Iliescu, că trăim într-o ţară în care securiştii refuză să se predea şi că, în general, viaţa-i nedreaptă şi cam curvă.
Eu, semnatarul acestui editorial, contribuabilul Ciutacu, nu sunt câtuşi de puţin interesat dacă mediocrii care, din nefericire, ne conduc au scris trei foi sau două camioane de răvaşe delatoare către Securitate. Interesul meu imediat şi de-a dreptul pregnant este ca puterea politică validată de rezultatele scrutinelor constituţionale să fie competentă. Adică să administreze eficient şi legal bugetul la care contribui şi eu. Cum s-ar zice, să trăiesc bine, aşa cum mi s-a promis acum patru ani, indiferent dacă aceia care mă vor ajuta s-o fac au ciripit au ba la Secu. Ştiu că sună cinic, dar între trecut şi viitor merg linştit pe varianta b…
Vai, ce mai freamăt, ce mai zbucium pe televizoarele încinse ale patriei noastre dragi. Curtea Constituţională şi-a permis ca, săptămâna trecută, în urma solicitării lui Dan Voiculescu, să declare neconstituţională legea care guvernează funcţionarea CNSAS. Deontologi care acum 18 ani nu aveau nici păr la subraţ, dar care azi opinează doct despre ororile comunismului, colivărese media cu timbru orgasmic, care au scris în viaţă infinit mai mult decât au citit, şi isteroizi civici care muşcă până la os pe oricine pute Alesului Suprem şi-au sfârtecat, în direct, hainele de firmă prin studiourile tv. Partea oarecum amuzantă (că de revoltat zău dacă mai pot s-o fac) e că, în general, înaltele conştiinţe au făcut-o pe disperaţii pe bani mulţi de la nişte moguli care au privatizat Securitatea în beneficiu propriu.
N-am absolut nici o jenă să scriu – şi să-mi asum public atât poziţia în acest sens, cât şi şuvoaiele de zoaie care vor fi revărsate spre mine – că mă lasă cât se poate de rece zbaterile unor personaje sinistre cu talente de ciocli ai comunismului. Iar îndemnurile lor la nesupunere civică, dincolo de caracterul profund instigator şi ilegal, sunt realmente greţoase. Nu dorm noaptea nici mai bine, nici mai rău dacă Ticu Dumitrescu, Dinescu & Co. vor fi văduviţi de maşini şi de secretare. Nefiind nici beneficiar, nici victimă a comunismului, consider că toată flama asta schizoidă e o pierdere de vreme şi de bani, o făcătură politicianistă. Din partea mea, să scaneze tot şi să facă pe Net un blog cu şi despre turnători.
În plus, nu cred că CNSAS, instituţie creată cu nobile scopuri morale şi istorice de cunoaştere în amănunt a ororilor trecutului comunist, însă folosită exclusiv ca armă politică ori ca instrument pur comercial, se va desfiinţa fizic. Demagogi cum sunt, politicienii români de toate culorile se vor da de trei ori peste cap şi, invocând revolta subită generată de stoparea marii curăţenii morale în anul electoral 2008, vor încropi în regim de urgenţă un nou act normativ. Astfel, până ce altui om din ţara românească-i va da prin cap să uzeze de dreptul său constituţional de a apela la Curtea Constituţională, îndrăznesc să pronostichez perpetuarea existenţei unei structuri bugetofage a cărei activitate – repet, ştiinţifică, nu politică – ar fi trebuit, într-o societate normală la cap, să se termine prin anul 2000.
Ridicolul situaţiei e amplificat de modul în care se raportează la Curtea Constituţională (CC) geambaşii care bocesc fals pe sticlă. Dat fiind că-n ultima perioadă (ca efect al demenţei de pe scena politică internă) respectiva instituţie a devenit cel mai decizional for al statului român, desele sale hotărâri, obligatorii pentru toată lumea, sunt comentate public în funcţie de tabăra (ne)mulţumită. Când măritului şi sacrului Zeus i se adimit derapajele pe traseele constituţionale sau i se legitimează ingerinţa în alcătuirea guvernului, judecătorilor CC li se acceptă de către înaltele instanţe civico-mediatice onorabilitatea şi competenţa. Când, însă, deciziile mai intră-n coliziune cu pohtele Jucătorului, că oamenii ăia ştiu că nu-i bine să te cerţi definitiv cu guvernul care stă călare pe buget, ei bine, atunci se schimbă calimera. Vigilenţii de serviciu şi pajii de curte, susţinuţi şi promovaţi în exces de oficioase şi de oficine, îşi aduc aminte subit că la Curtea Constituţională sunt judecători suspectaţi de colaborare cu poliţia politică, că-s oamenii lui Iliescu, că trăim într-o ţară în care securiştii refuză să se predea şi că, în general, viaţa-i nedreaptă şi cam curvă.
Eu, semnatarul acestui editorial, contribuabilul Ciutacu, nu sunt câtuşi de puţin interesat dacă mediocrii care, din nefericire, ne conduc au scris trei foi sau două camioane de răvaşe delatoare către Securitate. Interesul meu imediat şi de-a dreptul pregnant este ca puterea politică validată de rezultatele scrutinelor constituţionale să fie competentă. Adică să administreze eficient şi legal bugetul la care contribui şi eu. Cum s-ar zice, să trăiesc bine, aşa cum mi s-a promis acum patru ani, indiferent dacă aceia care mă vor ajuta s-o fac au ciripit au ba la Secu. Ştiu că sună cinic, dar între trecut şi viitor merg linştit pe varianta b…
Citește pe Antena3.ro
