Boli pentru care Agenția Europeană a Medicamentului nu are leac!

Luați de noul val de vânzoleli, pe care ni le-au pregătit înregimentatele divizii social-civice de rit sorosit, răspunzând înflăcăratelor chemări ale președintelui Klaus Iohannis,uităm să discutăm- sau trebuie să fim făcuți să uităm?!- despre subiecte cu adevărat importante care privesc România și pe noi toți. Astfel, pe mai multe canale media, circulă știri și comentarii despre șicanele sistematice împotriva candidaturii Bucureștiului și care, în aceste săptămâni premergătoare adoptării deciziei privind relocarea Agenției Europene a Medicamentului (EMA), au luat o turnură extrem de incorectă. Este vorba despre evaluările Comisiei de evaluare a candidaturilor, date publicității pe 30 septembrie, din care reiese că șansele Cetății lui Bucur de a găzdui sediul prestigioasei agenții europene stau sub un serios semn de întrebare.

 Spre cinstea sa,partea română a avut o reacție promptă și a cerut comisiei să rectifice erorile grave care viciază evaluarea. Printre acestea fiind menționate, în mod deosebit, următoarele: -1)trecerea sub  tăcere a faptului că autoritățile de la București s-au angajat să creeze un departament guvernamental special;-2) ignorarea existenței, în Capitală, a unor spații care oferă condiții optime de funcționare a EMA, implicit condițiile necesare de activitate pentru funcționarii agenției; -3) subestimarea serioaselor facilități educaționale de care dispunem în momentul de față. Nu la fel de promptă a fost, însă, și reacția comisiei de la Bruxelles care abia pe 27 octombrie a răspuns ministerului de Externe, recunoscând erorile, fără, însă, a veni cu un anunț public prin care să le corijeze. Între timp, circulă un sondaj de opinie din care rezultă că o majoritate consistentă a funcționarilor EMA nu agreează ideea de a veni la București, preferând alte localități, dintre care pe locul întâi s-ar situa Amsterdam.

 Ce concluzii am putea să tragem din această nouă lovitură sub centură la care, sincer vorbind, nu ne-am fi așteptat? În primul rând,concluzia  că Uniunea Europeană nu este un Paradis al frățietății și al întrajutorării dezinteresate. Dimpotrivă, și aici, birocrația (nu întotdeauna fără culoare politică) își are rețele sale, extinse, cuprinzătoare, dar, mai ales, foarte eficiente. Rețele bine puse la punct prin care interesele unor state membre și corporații sunt promovate, de o manieră asiduă și nu o dată agresivă, într-o competiție care, iarăși nu întotdeauna, este și una corectă, loială.

 Cea de a două învățătură, cel puțin la fel de severă, care decurge, firesc și necesar, din prima este că, în situația dată, avem, noi, românii, grave și,mai ales, extrem de păguboase carențe în ceea ce privește promovarea și susținerea unei imagini corecte a realităților românești și, prin aceasta, a intereselor noastre colective. Mă refer, în primul și în primul rând, la contracararea efectivă a nenorocitului clișeu ,,România= elevul problemă al UE’’, care nu este decât consecința altui șablon în care s-a înțepenit gândirea colectivă din lumea bună:,,România= țară a corupției cronice’’. Și cum să nu fie așa, atâta vreme cât în Parlamentul European există personaje care și-au dobândit o lugubră notorietate din denigrarea sistematică a României?! Purtătorul de stindard fiind notoria euro-pârâcioasă Monica Macovei, susținută cu zel otrăvit de Cristian Preda sau, mai nou, de Siegfried Mureșan. Așa că oricât de corect, de profesionist și de echilibrat și-ar exercita mandatul de comisar european Corina Crețu și cu oricâtă bună credință și-ar onora calitatea de parlamentar european oameni de incontestabilă calitate morală și profesională, deocamdată, promotorii și profitorii unor  anumite jocuri de interese tot de mesajele mârșave ale Monicăi Macovei et comp au nevoie. Atât Monica Macovei cât și ciracii săi fiind trimiși în Parlamentul European, să nu vă supărați că o spun cu voce tare, prin votul unora dintre noi și nicidecum parașutați acolo din OZN-uri!

  Iată, în rezumat, care sunt, în umila mea reprezentare, cele două mari boli care au generat această nedorită și nedreaptă  situație. Situație pe care orice om de bună credință, indiferent de vârstă, profesie, etnie și credință religioasă, trăitor aici acasă sau peste hotarele patriei, și-o dorește rezolvată de o manieră corectă, echitabilă și, de ce nu?, favorabilă României. Pentru aceasta este imperios necesar să avem și să promovăm, neîntârziat, o poziție comună a  Președintelui României, a Guvernului, a Parlamentului, susținută de către mediul politic, asociativ și academic, precum și de alte entități reprezentative ale societății civile. În primul rând, de către medici, farmaciști și celelalte cadre din sistemul public și privat de sănătate. 

Acestea au fost și, din păcate, încă mai sunt, cele două boli pentru care, în nici-un caz, nu trebuie să mergem cu rețeta și cardul personal de sănătate la Agenția Europeană a Medicamentului!