Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce beneficiază titlurile de stat de un regim fiscal special faţă de acţiuni şi opţiuni? Adică, de ce nu-i impozitat şi câştigul lor, ci sunt considerate principala garanţie când se refinanţează băncile de la banca centrală? Pentru că ele finanţează deficitul bugetar şi, implicit, datoria publică, rezultate din proasta gestiune politică. Iar astfel politicienii forţează încrederea în ei, indiferent de ceea ce fac.
Invers judecând, celelalte active financiare sunt discriminate. Atunci când preţul unei acţiuni creşte, statul taxează câştigul, dar fără să acopere o parte din pierdere când scade. Ba chiar îi acuză pe deţinătorii de opţiuni de spălare de bani când ies pe minus. Deşi evaziunea fiscală şi lipsa de încredere apar doar când e administrată defectuos economia.
Aşadar taxarea diferenţiată a activelor financiare e o metodă de a încerca să fie ascunsă corupţia de la nivel politic. Pe care băncile centrale independente o tolerează din moment ce titlurile de stat sunt instrumentele favorite acceptate la refinanţare. Iar faptul că instrumentele care susţin corupţia şi ineficienţa beneficiază de un regim fiscal stimulativ, invers faţă de regimul obstructiv aplicat instrumentelor ce generează dezvoltare, arată că e încurajat comportamentul vicios.
Însă nu doar această diferenţă de taxare între activele financiare vădeşte că în societatea actuală comportamentul virtuos e penalizat, ci şi modul în care sunt impozitate active nefinanciare, în comparaţie cu cele financiare Adică, e firesc să se impună pe proprietate taxe în creştere, în situaţia în care activele imobiliare se depreciază? Haideţi să luăm un exemplu. Atunci când constituim un depozit de 100 de unităţi care se bonifică cu o dobândă de 3%, dupa taxarea câştigului cu 16%, mai rămân 102,5 unităţi. În schimb, la un imobil de 100 de unităţi, a cărui valoare s-a înjumătăţit, statul nu dă 16% din pierdere, ci modifică principiul, indexând taxele pe proprietate cu inflaţia la consumator. Asta deşi inflaţia e tot o taxă. Vi se pare normal să se majoreze taxele pe proprietate pentru că a crescut taxarea prin inflaţie? Şi, de asemenea, de ce se corectează cu inflaţia ceva care n-are legătură cu preţurile de consum?! Pentru că nici proprietăţile imobiliare, nici impozitele, n-au legătură cu coşul de consum pe baza căruia se calculează rata inflaţiei.
Să ne întoarcem însă la început, ca să putem trage concluzia că taxarea diferenţiată a activelor financiare încurajează funcţionarea statului în dauna pieţelor, ceea ce nu se poate numi capitalism. Un comportament politic transparent ar trebui să recunoască acest fapt şi să denumească acest fel de societate. Fiindcă în momentul de faţă vedem partide la nivelul cărora e imposibil de stabilit suportul doctrinar. Dar poate că acesta e motivul pentru care Ronald Reagan spunea: “Se presupune că politica este cea de a doua profesie veche a lumii. Am ajuns să-mi dau seama că ea se aseamănă foarte mult cu cea mai veche profesie a lumii”. Asemănarea între moravurile uşoare şi neasumarea răspunderii politice e dată de faptul că în ambele cazuri lipseşte simţul ridicolului.
Citește pe Antena3.ro
