Bonetti, mentalistul de la Harkov

Mediocritatea exemplara care caracterizeaza competitiile interne ale fotbalului nu ne mai rideaza nicicum existenta. Nici examenele europene ale echipelor noastre de club nu ne prea mai starnesc la orgoliu. Am incetat de mult timp sa ne lasam prada iluziilor desarte si nu mai traim tristeti iremediabile atunci cand schiopii se infratesc cu esecul. Ne-am antrenat intr-o distanta observare a fenomenului. Fiindca altfel, apeland la ingaduinta generata de subiectivism, nu am face altceva decat sa-i protejam pe netrebnicii care, din postura de mari coducatori, persecuta fotbalul prin crasa incompetenta.

S-au consumat deja preliminariile cupelor europene. In grupe au promovat doar CFR Cluj si Steaua. Vasluiul a capotat. Dar echipa lui Porumboiu n-a compromis fotbalul asa incat sa provoace injuratura. Rapidul a confirmat perfect si trist lucrarea calica a intersezonului. Giulestenii n-au cheltuit cine stie ce investitii pentru a-si asigura un esec convingator. Dinamo, in schimb, a terfelit intr-o maniera seducatoare orgoliul celor din Stefan cel Mare. Dario Bonetti, mentalistul de la Harkov, a demonstrat din nou ca nu-i suficient sa fii doar fudul pentru a da in gropi. El a garnisit insuccesul dinamovistilor prin cutreierari filosofale in delirul unei autentice patlogii profesionale.

Campionatul, dupa sapte etape, incepe sa-si caracterizeze argumentat competitoarele. Din nou ne este dat sa constatam ca numarul echipelor din prima liga este prea mare in raport cu oferta umana si financiara de care dispunem. Primul efect al acestei suprapopulari a Ligii 1 este inaltarea unor mediocri pe treptele falselor ierarhii. Dar clasamentul mincinos nu reprezinta raul cel mai rau din fotbal. Adunatura atarnatoare a fotbalului, o adunatura tot mai numeroasa, potenteaza, pe fondul crizei financiare si valorice, conflicte metastazice ale fenomenului. Apar tot mai multi carpiti cu pretentii de investitori care, de fapt, cheltuiesc doar multa minciuna pentru a-si asigura o ieftina notorietate. Iar acesti neispraviti nu reprezinta singura povara. Incompetenta si puterea de a decide a repetentilor din conducerea cluburilor au efecte in josul ierarhiei. Meseriasii autentici, ma refer la antrenori, nu suporta apasarea dictatoriala a prostiei si astfel sunt condamnati la somaj. Langa incompetentii conducatori vor fi acceptati, in schimb, alti incompetenti. Numai buni sa persecute la randul lor fotbalul si pe practicantii acestuia, fie ei fotbalisti sau doar niste cramponati. Non-valoarea devine astfel sistemica si durabil structurata.

Observatiile generale sunt argumentate temeinic prin situatiile concrete cu care se confrunta mai multe cluburi ale primei divizii. Universitatea Cluj si Dinamo ofera o bogatie documentara in acest sens. Vom avea insa timp sa trecem de la general la concret. Deoarece concediul abia s-a terminat.