Brusca agitatie a PSD

Mircea Geoana e mai vioi ca niciodata. Zburda pe toate campiile mediatice natale cu anuntul ultimei opinteli pentru daramarea Guvernului Tariceanu. Mai e nevoie doar de un umar pentru ca sandramaua din Victoria sa cada cu zgomot. Convins de asta, PSD a organizat vineri, 23 iulie 2006, in toata tara, manifestatii ostentative, amintind de demonstratiile prin care taranistii interbelici fortau mana Regelui in schimbarea guvernului liberal.

Toata lumea e de acord: Motiunea de cenzura a PSD va cadea cu brio.
Celalalt partid de opozitie, PRM, a anuntat deja ca nu va vota in favoarea documentului.
Motivul invocat oficial: Cand s-a dus vestea Protocolului cu PRM, unii lideri PSD-isti au strambat din nas ca in fata unei mezaliante. Corneliu Vadim Tudor a avut toate motivele sa se supere. El si formatiunea sa erau tratati ca o dama de consumatie de ale carei favoruri ai nevoie, dar la care ai vrea sa te duci noaptea, pe intuneric, dupa ce-ai spart, in prealabil, becul din coltul stradutei.
Refuzul de a vota Motiunea poate trece astfel si drept o razbunare din partea PRM pentru asemenea tratament.
Exista si un motiv neoficial?
Nu-i exclus sa existe.
Nu-l stim inca.
Nu ne batem insa capul sa-l aflam.
Pentru previzibila soarta a Motiunii, important ramane ca PRM nu va vota alaturi de PSD.
Se da ca sigur, de asemenea, ca:
- PD nu-si va putea permite sa voteze alaturi de PSD. Chiar daca ar vrea caderea Guvernului Tariceanu. Pentru soldateii de plumb ai lui Basescu, orice apropiere pe fata de PSD e mortala in plan electoral.
- Multi PSD-isti vor vota pe sest impotriva Motiunii, nelinistiti de perspectiva anticipatelor.
Aceste lucruri se stiau cu mult inainte de depunerea Motiunii de cenzura. Si cu toate acestea, conducerea PSD a decis s-o introduca.
Mai mult, in ultimul timp, PSD si-a intensificat spectaculos ceea ce liderii numesc o campanie pentru caderea Guvernului.

Mircea Geoana e mai vioi ca niciodata. Zburda pe toate campiile mediatice natale cu anuntul ultimei opinteli pentru daramarea Guvernului Tariceanu. Mai e nevoie doar de un umar pentru ca sandramaua din Victoria sa cada cu zgomot. Convins de asta, PSD a organizat vineri, 23 iulie 2006, in toata tara, manifestatii ostentative, amintind de demonstratiile prin care taranistii interbelici fortau mana Regelui in schimbarea guvernului liberal.
Acum, la Putere e un guvern liberal. La Cotroceni avem un presedinte si nu un Rege cu posibilitati de a-l schimba pe premier. PSD nu poate forta mana oricui.
Ne confruntam, evident, cu un spectaculos contrast intre prestatia PSD din ultimele zile si opinia larg impartasita de jurnalisti si politicieni.
Ce se intampla?
Exista doua ipoteze:
liderii PSD, Mircea Geoana, indeosebi, s-au lansat intr-o campanie de florile marului. Desi stiu ca nu se va intampla nimic, au depus Motiunea de cenzura, tin discursuri prapastioase, organizeaza demonstratii prin piete si pe strazi. Pentru a dovedi ca PSD traieste, ba mai mult, ca da primejdios din coada. Sau pentru a dovedi ca PSD a trecut de etapa convulsiilor interne si, cu platosa si coiful puse, e gata de lupta.
liderii PSD, Mircea Geoana, indeosebi, s-au lansat in aceasta campanie, stiind ceea ce noi nu stim. Ca Guvernul Tariceanu va pica la Motiunea de cenzura. Printr-un vot de ultim moment, dat pe sest de PD-isti si de unii parlamentari liberali, intr-un moment ce va fi catalogat drept Lovitura de teatru. Se vor crea astfel premisele unui guvern de tehnocrati condus de Teodor Stolojan.

Aprecierea campaniei PSD de acum va putea fi facuta abia in seara lui 28 iunie 2006, dupa dezbaterea si votarea Motiunii de cenzura.
Daca Guvernul pica, PSD va putea spune ca el a provocat asta. Ca printr-un ochean intors, depunerea Motiunii, agitatia din ultimul timp, va aparea marita pana la proportiile unei miscari de rara desteptaciune politica.
Daca Guvernul supravietuieste, PSD va confirma ipoteza unei formatiuni in deriva, neputincioasa in a sesiza starea scenei politice.
La revedere, PSD! Ne intalnim miercuri seara!