x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Bube, mucegaiuri și, mai ales, noroi…

Bube, mucegaiuri și, mai ales, noroi…

de Sabina Iosub    |    20 Aug 2018   •   08:15
Bube, mucegaiuri și, mai ales, noroi…

Dacă ieși pe stradă și întrebi de Arghezi, primești răspuns ori “nu l-ați văzut cumva pe Zdreanță”, ori “din bube, mucegaiuri și noroi / iscat-am frumuseți și prețuri noi…” . Drept îi, în ultimii ani îți vin mai repede pe limbă “bubele” decât Zdreanță. Nu-i așa, primul vers ne iese de minune. Bubele, mucegaiul, dar mai ales noroiul sunt parte din viața noastră și on, și off-line. De fapt, ce spun eu “parte”, sunt cel de-al șaselea element al vieții noastre. Pe lângă apă, foc, lemn, metal, pământ, noroiul - ah, noroiul! - e cel care le unește și le îneacă pe toate.

În colțul ăsta de pagină, la televizor, seminarii ori discuții întâmplătoare, cred că de mai bine de un an am promovat ideea că anul Centenarului poate să fie ACEL moment în care România își găsește proiectul național de care are nevoie, își redescoperă energiile, își scutură năravurile, își găsește un nou drum. Vise, nu? Mai rău, fantezii omorâte zilnic de o realitate tot mai greu de îndurat, de un aer tot mai de nerespirat. Ne vânăm bubele, ne înecăm în mucegai, aruncăm cu noroi cu o energie pe care, sincer, n-am găsit-o niciodată în istoria nu foarte liniștită a statului român modern. Până una-alta, din toate bubele și noroiul de ni-l aruncăm zilnic unii altora-n față n-am “iscat” decât alte bube, alte gropi de noroi, alte “mucegaiuri”. Nu doar că mai e cale lungă până la “frumuseți și prețuri noi”, cred că pur și simplu suntem pe un alt drum care nu duce spre altceva decât un alt câmp plin cu noroi. 

Am ratat o șansă să redevenim o națiune puternică? Da, cred că da! Și suntem pe cale să ratăm șansa de a rămâne o națiune. Exagerez? Hmm… poate că da, poate că nu! Recitiți definiția națiunii, așa cum o știm toți din școală, și vedeți câte condiții mai bifăm. “NAȚIÚNE: Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune”.

Comunitate stabilă de oameni? Suntem al doilea popor după sirieni ca număr de emigranți din ultimii 20 de ani. Unitate de limbă? Serios? Grosul clasei de mijloc vorbește și scrie romglish și se mândrește cu asta! Unitate de viață economică? Hai să fim serioși! Unitate de factură psihică? Ohoo, păi știu oameni care una spun off-line și altceva mănâncă on-line! Doar teritoriul ce ne-a mai rămas.

Deci! Mai întreb o dată! Care Centenar? Pentru cine?

×
Subiecte în articol: sabina iosub