Bucşaru, în lichidare de stoc

Dumitru Bucşaru are o comunicare destul de sinceră cu economia de piaţă. Spre deosebire de alţi confraţi, Mitică pare hotărât să nu practice eschivele mincinoase în faţa adevărului. Înfruntă realitatea cinstit, nu ţine discursuri despre raţa care-mpunge şi despre influenţa razelor de lună asupra galoşilor de gumă. În consecinţă, patronul Bărăganului fotbalistic, constatând o tensiune ameninţătoare în relaţia dintre veniturile şi cheltuielile clubului, a decis să anunţe lichidare de stoc la Unirea Urziceni.

Omul nu stinge lampa brusc. Fiindcă ar fi cam greu să mulgă oaia pe întuneric. A pus în geam anunţul "lichidare de stoc" şi mai plimbă încă firma prin acest campionat câtă vreme mai pot fi făcute încasări de prin cupele europene şi din drepturile de televizare, câtă vreme mai este câte ceva şi de dat. Să nu credeţi însă că datul ăsta are ceva comun cu pomana. Nu! Chiar şi atunci când dă, Bucşaru este obişnuit să ia. Să ia cât mai mult. Aşa, de pildă, l-a dibuit Bucşaru pe astralul Ioan Niculae ca fiind unul dintre puţinii afacerişti capabili să mulgă chiar şi la ugerul crizei, adică partener cu dare de mână căruia i-a livrat urgent trei bucăţi de fotbalişti: Galamaz, Marinescu şi Ricardo. Pe ţeavă se află şi Marius Bilaşco, fotbalist pentru cota căruia a făcut strigare, prin convocarea la naţională, chiar şi Răzvan Lucescu. Dar, pentru vitaminizarea preţului cu care va fi vândut Bilaşco, deocamdată a fost lansată pe piaţă varianta zvonistică a concurenţei dintre Steaua şi CFR Cluj.

Au mai fost echipe încercate de praguri grele. Sportul Studenţesc este una dintre ele. Şi chiar aceea care, retrogradată fiind de nişte trepăduşi ai FRF care acum dau cu subsemnatul pe la DNA, a furnizat Urziceniului mulţi fotbalişti valoroşi. Despre Sportul ştiam că într-o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp va reveni în prim-planul
fotbalului românesc. Despre Unirea nu pot spune acelaşi lucru.

Cu toate acestea, tentaţia de a-l condamna pe Dumitru Bucşaru pentru că nu a fost atins în nici un fel de microbul fotbalului şi pentru că omul nu reacţionează decât la aritmetica afacerii este cel puţin neserioasă. Bucşaru are deplina libertate de a gestiona vana scurgerilor de la Unirea Urziceni după cum îl taie capul. Fără nici o constrângere din afară.

Cei care îl condamnă pe Bucşaru că a scos profit din fotbal, că a încasat din participarea echipei în cupele europene mai mult decât a investit în club au justificare sentimentală, dar nu şi raţională. Unirea se va duce acolo de unde a venit. Adică de nicăieri. Aceasta-i realitatea căreia fotbalul nostru trebuie să-i facă faţă. Focurile de paie ard repede şi cenuşa zboară ca şi când nu ar fi fost. Tradiţia, acea tradiţie durabilă şi exemplară în înfruntarea vicisitudinilor de orice fel, se construieşte greu. Şi cu investiţii mult mai de preţ decât vulgarul cash.

Avem prea multe echipe de fotbal şi prea puţin fotbal. Aglomeraţia favorizează impostura. Fotbalul românesc nu poate alimenta la ora actuală un campionat cu mai mult de 12 echipe. De la 12 la 18 este doar loc pentru proşti.