Bugetul subfinantarii

Protestele profesorilor, ale feroviarilor, ale celor care lucreaza in administratia publica au ramas fara raspuns. Probleme grave ale societatii romanesti au ramas, in fapt, nerezolvate

Am asistat zilele acestea la un spectacol dezolant provocat de dezbaterile la legea bugetului de stat pe 2006. Absenteismul masiv al reprezentantilor Puterii, aroganta guvernantilor si incompetenta finantistilor portocalii au transformat dezbaterea intr-un simulacru trist si nereusit. Puterea a ignorat cu desavarsire amendamentele depuse de parlamentarii Opozitiei si chiar ale propriilor reprezentanti. A refuzat sa asculte orice propunere menita sa amelioreze un buget carpit si nerealist.

In mai putin de o ora, in absenta Opozitiei, parlamentarii Puterii au consfintit un act care anticipeaza un an 2006 dureros din punct de vedere economic. Pentru a atinge aceasta "performanta", reprezentantii Puterii au folosit toate mijloacele posibile, mai putin singura modalitate democratica si civilizata: dialogul. Saptamana aceasta, sloganul Puterii a fost perfect ilustrat de maxima: "Scopul scuza mijloacele".

Performanta de a aproba doua bugete in mai putin de o ora ar fi fost laudabila daca ea ar fi fost corecta si daca graba cu care s-a condus sedinta n-ar fi facut sa se inregistreze numeroase greseli - atat de procedura, cat si greseli de fond.

Romania s-a confruntat cu cele mai grave proteste sociale din ultimii 15 ani. Greva profesorilor a afectat direct sau indirect, timp de aproape o luna, jumatate din populatia tarii. Dascali, copii, parinti, cu totii au asteptat o solutie care sa rezolve criza din sistemul de invatamant. Guvernul a promis: 5% din PIB pentru Ministerul Educatiei. Unde sunt banii? Cu siguranta, nu in bugetul aprobat de Putere pe 2006. Alesii coalitiei guvernamentale, bucurosi ca pot, chiar si pentru cinci minute, sa fie prezenti toti pentru a aproba bugetul, au uitat ce au promis si au votat acelasi buget sarac al Educatiei, fara un leu in plus.

Multi oameni au asteptat ca promisiunile portocalii sa se transforme in realitatea roz pe care o prevesteau politicienii Aliantei. Din pacate, anul 2005 a trecut si vedem in jurul nostru din ce in ce mai multa dezamagire.

Bugetul anului 2006 aprobat de Parlament este exemplul tipic de comportament al unei aglomerari politice fara suflu care, intr-un moment al dispretului maxim, a reusit sa-si impuna un punct de vedere in totala contradictie cu societatea romaneasca si cu nevoile acesteia.

Protestele profesorilor, ale feroviarilor, ale celor care lucreaza in administratia publica au ramas fara raspuns. Probleme grave ale societatii romanesti au ramas, in fapt, nerezolvate. Semnalele de alarma trase de FMI si de UE au ramas si ele fara raspuns. Concluzia institutiilor europene se dovedeste pe deplin justificata: 2006 va fi mai putin stabil, cu un climat economic mult mai vulnerabil si mai impredictibil pentru cei care folosesc resursele publice. Bugetul pentru 2006 ramane un instrument care va crea emotii mediului de afaceri din Romania.

Bugetul aprobat pe banda de catre Alianta nu cuprinde modificarile fiscale propuse prin noul Cod Fiscal, prin urmare va trebui modificat cat de curand. Un alt pericol il reprezinta centralizarea excesiva a fondurilor care vor fi cheltuite la nivelul unor ministere.

Intreaga responsabilitate pentru esecul bugetului pe 2006 revine in exclusivitate celor care l-au conceput si l-au promovat, folosind cifre care sa indulceasca realitatea. "Infloriturile" prezentate romanilor nu pot acoperi realitatea pe care o traieste fiecare dintre noi. Rezultatele acestui tip de politica vor fi resimtite in prima jumatate a lui 2006, cand inconsistenta bugetului fata de programele economice pe termen mediu si lung va lovi direct in nivelul de trai.

Derapajele economice vizibile din aceasta perioada vor determina Bruxellesul sa traga un nou semnal de alarma cu privire la riscurile generate de politica fiscala a Guvernului.

Sincronizarea publicarii Programului Economic de Preaderare (PEP) cu adoptarea pripita a bugetului pe 2006 dezvaluie existenta a doua concepte paralele. Pentru aceiasi indicatori, cifrele prognozate in buget nu corespund celor din PEP. Mai trebuie mentionat ca PEP prevede o scadere a veniturilor bugetare ca pondere in PIB, an de an, pana in 2008. Acest fapt demonstreaza clar ca Romania va fi incapabila sa sustina financiar proiectele europene, proiecte ce vor fi finantate din fondurile contribuabililor europeni.

Bugetul anului viitor continua tipul de atitudine aroganta si perpetueaza o realitate cosmetizata, prin cifrele vehiculate si politicile adoptate.