Bulevardul cel mai bogat din lume

Despre bulevardul Champs-Elysées se spune ca este cel mai frumos din lume. La nici 200 de kilometri de Paris exista insa un altul despre care se spune ca este cel mai bogat din lume. Cei doritori sa-l descopere trebuie sa mearga in orasul Epernay, din regiunea Champagne-Ardenne. Situat pe malul Marnei, inconjurat de dealuri ale caror pante nesfarsite sunt tapetate cu vii, orasul ascunde in centrul sau o comoara: 200 de milioane de sticle de sampanie. Toate aceste sticle stau culcate pe rafturi speciale si isi asteapta cuminti vizitatorii si cumparatori intr-un imens labirint de pivnite dintre care unele sunt sapate la 40 de metri adancime. Orasul Epernay este mandru de lumea sa subterana si mai ales de o lunga artera unde s-au instalat de multa vreme cei mai faimosi producatori de sampanie din regiune. Cine trece pe Avenue du Champagne intra de fapt intr-o lume fascinanta, in care istoria Frantei se intalneste cu istoria acestui vin special care a marcat obiceiurile tuturor locuitorilor de pe planeta.

Nu exista practic tara unde sa nu fie exportata aceasta bautura miraculoasa, devenita un simbol al tuturor sarbatorilor noastre. Sa incercam o singura clipa sa ne imaginam cum ar arata lumea fara sampanie… Mult mai saraca, fara indoiala. Daca de Anul Nou, cu ocazia diverselor aniversari sau la un vernisaj nu am deschide o sticla de sampanie, sarbatorile si momentele festive nu ar avea acelasi gust. Franta a dat intregii planete un fel de elixir asociat cu ideea de festivitate, de excelenta, de deliciu, de lux la indemana tutror. Sampania este mai mult decat o bautura, este o stare de spirit, o ceremonie. Extragerea dopului, de exemplu, ce moment de suspans si ce codificare gestuala! Pentru a onora sampania au fost inventate sticle speciale si pahare speciale…

Regiunea Champagne-Ardenne este vizitata anual de 500.000 de turisti. Daca toate pivinitele pe care le adaposteste in maruntaiele ei ar putea fi puse cap la cap, s-ar putea crea un tunel lung de 200 de kilometri. In total, in acest seif subteran dorm un miliard de sticle de sampanie, o provizie solida pentru momentele de euforie ale tutror pamantenilor.

Ratacind anul acesta de colo-colo prin regiunea Champagne-Ardenne am intalnit tot felul de producatori dintre care unii extrem de pasionati de meseria lor si dispusi sa vorbeasca ore si ore despre arta producerii acestui vin. Nici unul nu parea afectat de criza economica, dimpotriva, toti pareau debordati de amplificarea cererii… Din punctul lor de vedere mondializarea este o mana cereasca, iar avantul economic al unor tari precum China, India sau Brazilia inseamna sute de milioane de noi consumatori de sampanie, altfel spus de oameni care isi amelioreaza conditiile materiale si vor sa se bucure de viata, deci inclusiv de sampanie. Un astfel de producator imi explica un lucru simplu, pe care de fapt nu-l stiam: cum se deschide cu adevarat o sticla de sampanie. Sigur, spune el, putem s-o agitam, sa expulzam dopul si sa ne bucuram de explozia de spuma. Un adevarat profesionist insa tine mana stanga strans fixata in jurul dopului si nu roteste dopul, ci roteste sticla cu mana dreapta pana cand dopul iese cu un pocnet abia perceptibil.

Regiunea Champagne mai ascunde insa si alte simboluri esentiale pentru istoria Frantei. Orasul Reims, de exemplu, este locul in care s-a crestinat primul rege al Frantei, Clovis. Iar in catedrala de la Reims au fost apoi incoronati aproape toti regii Frantei. Pentru Franta, deci, nu exista oras mai sacru decat Reims. Tot aici Ioana d’Arc l-a uns rege pe Carol al VII-lea, ceea ce a permis renasterea Frantei si victoria ei in razboiul de o suta de ani. In anii primului razboi mondial Reims a suferit distrugeri atat de mari incat a devenit simbolul orasului martir, pentru a simboliza apoi, dupa al doilea razboi mondial, reconcilierea franco-germana, semnata de altfel la Reims, ceea ce a permis constructia europeana.

Pe cat de efervescenta pare regiunea Champagne datorita bauturii careia i-a dat numele (prin substantivizare), pe atat de incercata a fost ea in anii celor doua conflagratii mondiale. De doua ori trupele germane au invadat de fapt Franta prin acest flanc vulnerabil al ei pe unde trece si raul Marna, iar in anumite zone cimitirele militare se invecineaza cu viile… Cum in anii primului razboi mondial multi producatori de sampanie au murit pe front, sotiile lor vaduve au avut dreptul sa-si puna pe etichetele sticlelor de sampania apelatiunea "vaduva" (cum este cazul cu marcile de sampanie La Veuve Clicquot, La Veuve Poignet, La Veuve Durand, La Veuve Pelletier), ceea ce le ajuta pe vaduvele de razboi sa-si vanda mai bine produsul.

Tot in regiunea Champagne, mai precis in localitatea Colombey les Deux Eglises, se afla casa in care a trait si in care a murit Charles de Gaulle, un alt om providential din istoria Frantei. El si-a cumparat aceasta casa aflata in mijlocul unui imens parc in 1934 si a locuit efectiv acolo cu familia sa. La ora la care De Gaulle, devenit presedinte al Frantei, se retragea acolo pentru a-si scrie discursurile sau pur si simplu pentru a reflecta sau pentru a se odihni, despre Colombey se spunea ca este "a doua capitala a Frantei". Un adevarat pelerinaj a inceput la Colombey dupa moartea lui De Gaulle, francezi dar si straini vin acolo sa viziteze casa, sa-i vada biroul si biblioteca, sa se incline in fata mormantului sau aflat in micul cimitir de langa biserica satului.

Tot in aceasta regiune se afla un alt oras, Brienne-le-Chateau, unde si-a facut ucenicia militara un alt personaj uluitor, un anume Napoléon. Cel care urma sa devina primul imparat al francezilor avea doar 9 ani cand a fost trimis la scoala militara din aceasta localitate unde a ramas timp de cinci ani si si-a afirmat pentru prima data "geniul" militar cu ocazia unei… batalii cu bulgari de zapada. Orasul este atat de mandru ca l-a gazduit pe Napoleon elev incat o buna parte din firmele sale ii poarta acum numele, pana si farmacia din oras se numeste pompos "La Farmacie Napoléon".