x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Bunăstarea este posibilă

Bunăstarea este posibilă

de Adrian Vasilescu    |    14 Iul 2008   •   00:00
Bunăstarea este posibilă

Societatea românească încă nu a învăţat să obţină mult cu bani puţini. Şi nu a învăţat să pună capăt risipei de bani, mai cu seamă bugetari. Cred că e timpul ca autorităţile din România să nu se mai lase impresionate de nici un motiv – nici politic, nici social şi nici electoral – şi să nu mai arunce bani în găurile negre ale economiei, să nu mai finanţeze incompetenţa managerială, organizarea rudimentară a fabricaţiei şi comercializarea mărfurilor la întîmplare.



Societatea românească încă nu a învăţat să obţină mult cu bani puţini. Şi nu a învăţat să pună capăt risipei de bani, mai cu seamă bugetari. Cred că e timpul ca autorităţile din România să nu se mai lase impresionate de nici un motiv – nici politic, nici social şi nici electoral – şi să nu mai arunce bani în găurile negre ale economiei, să nu mai finanţeze incompetenţa managerială, organizarea rudimentară a fabricaţiei şi comercializarea mărfurilor la întîmplare. Acest climat nociv nu poate fi perpetuat fără să plătim scump. România are nevoie de un avînt economic sănătos, bazat pe mai multă eficienţă şi pe mai puţină risipă.

Acum, în Uniunea Europeană, o urgenţă a României este stimularea a cît mai multe afluxuri de capital extern pe termen lung. Fiindcă resursele de capital intern sînt plafonate.

De capital străin are nevoie mai ales industria, ca să-şi îmbunătăţească vizibil competitivitatea. Şi are nevoie agricultura, care se află în faţa unor bariere greu de trecut. Dar şi serviciile publice, unde menţinerea monopolurilor şi managementul prea puţin competent întreţin ineficienţa.

Trăim într-o ţară în care puţini oameni muncesc. Dar faptul cel mai grav este că s-a restrîns masa salariaţilor plătitori de impozite. În 1990, numărul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat era 2,4 milioane. În schimb, numărul salariaţilor contribuabili la buget depăşea 8 milioane. În prezent, lucrurile s-au inversat: numărul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale a ajuns la cinci milioane. Numărul contribuabililor, însă, a scăzut la 4,5 milioane. Din acest motiv, contribuţia pentru asigurări sociale a tot urcat, ajungînd la niveluri greu de suportat. Fără a salva definitiv sistemul asigurărilor sociale. Salariaţii şi patronii se plîng că sînt copleşiţi de povara contribuţiilor sociale. Cei asistaţi spun că tot ceea ce primesc nu le ajunge nici pentru supravieţuire. De ce? Pentru că încasările de impozite, din partea celeilalte părţi a populaţiei ocupate, adică a nesalariaţilor care lucrează în economia necontabilizată, sînt extrem de mici sau inexistente.

Nu vom avea, în România, o bunăstare reală pînă cînd nu vom dezvolta o economie sănătoasă şi puternică, întemeiată pe un sistem de pieţe libere – de mărfuri, de servicii, de bani. Dar, mai cu seamă, fără o economie de piaţă dominată de oameni, de instituţii şi de întreprinderi care să înveţe să facă bani şi să aducă venituri bugetului. Este o cerinţă vitală într-o vreme în care, în România, sînt încă multe întreprinderi care pierd bani – ceea ce înseamnă că alte întreprinderi, rentabile, împreună cu populaţia, le achită, în final, nota de plată.

În acest moment de răscruce pentru cursul reformei, cînd se impune aplicarea grabnică şi decisă a unor programe structurale, care sînt cel mai greu de înfăptuit, este mai actual ca oricînd apelul la gîndire raţională, la o bună orientare a măsurilor de politică economică şi, mai ales, e nevoie de o evaluare corectă a consecinţelor acestora la nivelul întregii societăţi. În actuala situaţie, nu mai sînt posibile – fără grave urmări – nici înaintarea la întîmplare, nici abandonarea la jumătatea drumului a unor programe ce implică deopotrivă constrîngeri şi costuri majore.

Nu ne facem nici o iluzie în privinţa faptului că punerea în mişcare a economiei româneşti, pe coordonatele performanţei, va fi posibilă fără eforturi extrem de mari şi fără costuri inevitabile.

Calculele arată însă că rezultatele pozitive sînt posibile şi că putem spera ca ele să apară în anii următori, în primul rînd sub forma îmbunătăţirii ceva mai spectaculoase a nivelului de trai.

×
Subiecte în articol: editorial sînt