Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Când domnul Popescu ia la rând magazinele de antichităţi şi nu cumpără
nimic, negustorii spun: "Slavă Domnului!". Oricât de mult ar da domnul
Popescu pe o statuetă sau pe un tablou, negustorii ştiu c-au fost
păcăliţi, că statueta sau tabloul valorează de zece sau de o sută de
ori mai mult.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Când domnul Popescu ia la rând magazinele de antichităţi şi nu cumpără nimic, negustorii spun: "Slavă Domnului!". Oricât de mult ar da domnul Popescu pe o statuetă sau pe un tablou, negustorii ştiu c-au fost păcăliţi, că statueta sau tabloul valorează de zece sau de o sută de ori mai mult.
În talcioc, ambulanţii îi spun preţuri aiurea, ca să-l sperie. Nu există ambulant care să nu-i fi vândut un lucru pe te miri ce şi să afle apoi că lucrul acela a fost revândut de domnul Popescu la o licitaţie pe bani foarte, foarte mulţi. Când umblă domnul Popescu prin târg, ambulanţii simt exact ce simt şi peştii când se apropie un rechin, că unul din ei o să fie mâncat. Târgul e în toi, şi un cetăţean o întreabă pe grasa de tanti Sanda, care vinde numai fleacuri, cât costă o gioarsă de tablou înfăţişând o ţigancă florăreasă cu pipa-n gură. Tanti Sanda răspunde scurt: 200.000. Tanti Sanda e cam nebună. Orice ar vinde cere 200.000. Cetăţeanul strâmbă din nas şi nu ia ţiganca, dar domnul Popescu, din spatele acestuia, zice repede "O iau eu" şi-i dă femeii banii. Cu ţiganca fumătoare ascunsă într-o pungă mare de plastic, domnul Popescu îi înnebuneşte pe ambulanţi. "Să vezi că iar ne-a umflat ceva de sub nas", îşi zic aceştia, iar domnul Popescu îi bagă şi mai rău în draci, făcându-şi-l parcă într-o doară confident pe Nelu-Gură-Spartă. "Uite, mă, Nelule, ce înseamnă să te pricepi! Au trecut toţi şmecherii ăştia pe lângă mama Sanda şi n-au văzut că are un Grigorescu. Da’ ce Grigorescu! Din perioada aia a lui bună, cu ţigănci!" Într-un sfert de ceas, tot târgul ştie că al dracului dom’ Popescu iar a dat lovitura.
Domnul Popescu l-a pus pe un băiat de-al lui să-i ducă punga la maşină, şi asta-i bagă pe ambulanţi în viteza a patra. Unii, ca s-o facă pe deştepţii, se laudă că i-au văzut tabloul şi rostesc o enormitate, care însă în talcioc are o bază: "La baba Sanda, tabloul nu părea să fie nimic, dar la Popescu în mână, al naibii dom’ Popescu ăsta, e Grigorescu mie-n sută". Ţiganii, care o aprovizionează pe tanti Sanda cu marfă, sunt cei mai nervoşi. Se adună în jurul lui Popescu: "Ne dai Grigorescu’ înapoi, dacă nu, te tăiem!". "Care Grigorescu? De care Grigorescu vorbiţi?", o face pe niznaiul domnul Popescu. Dar ţiganii se înfig în el, şi treaba se îngroaşă. Domnul Popescu îi cere băiatului să-i aducă punga din maşină şi îi dă cartonul pictat – care-i o mizerie – babei Sanda. După ce primeşte înapoi cele 200.000, domnul Popescu pleacă tacticos, cu mâinile la spate, şi târgul continuă să fiarbă:
E Grigorescu? Nu e Grigorescu? Bă, Nelu-Gură-Spartă, de unde-ai ştiut tu că-i Grigorescu?
La tanti Sanda, tabloul e iarăşi un gunoi, care nu face mai mult de 200.000, dar, după ce se închide târgul, zvonul începe să circule prin oraş. Toţi colecţionarii discută întâmplarea şi simt nevoia să pară informaţi. Iar a dat lovitura Popescu. Ce baftă pe omul ăsta! Baftă, baftă, dar se şi pricepe! Ce chestie, să iei un Grigorescu la preţ de câteva pâini! Grigorescu sau Picasso? Unii vorbesc despre Picasso.
Când domnul Popescu ia la rând magazinele de antichităţi şi nu cumpără nimic, negustorii spun: "Slavă Domnului!". Oricât de mult ar da domnul Popescu pe o statuetă sau pe un tablou, negustorii ştiu c-au fost păcăliţi, că statueta sau tabloul valorează de zece sau de o sută de ori mai mult.
În talcioc, ambulanţii îi spun preţuri aiurea, ca să-l sperie. Nu există ambulant care să nu-i fi vândut un lucru pe te miri ce şi să afle apoi că lucrul acela a fost revândut de domnul Popescu la o licitaţie pe bani foarte, foarte mulţi. Când umblă domnul Popescu prin târg, ambulanţii simt exact ce simt şi peştii când se apropie un rechin, că unul din ei o să fie mâncat. Târgul e în toi, şi un cetăţean o întreabă pe grasa de tanti Sanda, care vinde numai fleacuri, cât costă o gioarsă de tablou înfăţişând o ţigancă florăreasă cu pipa-n gură. Tanti Sanda răspunde scurt: 200.000. Tanti Sanda e cam nebună. Orice ar vinde cere 200.000. Cetăţeanul strâmbă din nas şi nu ia ţiganca, dar domnul Popescu, din spatele acestuia, zice repede "O iau eu" şi-i dă femeii banii. Cu ţiganca fumătoare ascunsă într-o pungă mare de plastic, domnul Popescu îi înnebuneşte pe ambulanţi. "Să vezi că iar ne-a umflat ceva de sub nas", îşi zic aceştia, iar domnul Popescu îi bagă şi mai rău în draci, făcându-şi-l parcă într-o doară confident pe Nelu-Gură-Spartă. "Uite, mă, Nelule, ce înseamnă să te pricepi! Au trecut toţi şmecherii ăştia pe lângă mama Sanda şi n-au văzut că are un Grigorescu. Da’ ce Grigorescu! Din perioada aia a lui bună, cu ţigănci!" Într-un sfert de ceas, tot târgul ştie că al dracului dom’ Popescu iar a dat lovitura.
Domnul Popescu l-a pus pe un băiat de-al lui să-i ducă punga la maşină, şi asta-i bagă pe ambulanţi în viteza a patra. Unii, ca s-o facă pe deştepţii, se laudă că i-au văzut tabloul şi rostesc o enormitate, care însă în talcioc are o bază: "La baba Sanda, tabloul nu părea să fie nimic, dar la Popescu în mână, al naibii dom’ Popescu ăsta, e Grigorescu mie-n sută". Ţiganii, care o aprovizionează pe tanti Sanda cu marfă, sunt cei mai nervoşi. Se adună în jurul lui Popescu: "Ne dai Grigorescu’ înapoi, dacă nu, te tăiem!". "Care Grigorescu? De care Grigorescu vorbiţi?", o face pe niznaiul domnul Popescu. Dar ţiganii se înfig în el, şi treaba se îngroaşă. Domnul Popescu îi cere băiatului să-i aducă punga din maşină şi îi dă cartonul pictat – care-i o mizerie – babei Sanda. După ce primeşte înapoi cele 200.000, domnul Popescu pleacă tacticos, cu mâinile la spate, şi târgul continuă să fiarbă:
E Grigorescu? Nu e Grigorescu? Bă, Nelu-Gură-Spartă, de unde-ai ştiut tu că-i Grigorescu?
La tanti Sanda, tabloul e iarăşi un gunoi, care nu face mai mult de 200.000, dar, după ce se închide târgul, zvonul începe să circule prin oraş. Toţi colecţionarii discută întâmplarea şi simt nevoia să pară informaţi. Iar a dat lovitura Popescu. Ce baftă pe omul ăsta! Baftă, baftă, dar se şi pricepe! Ce chestie, să iei un Grigorescu la preţ de câteva pâini! Grigorescu sau Picasso? Unii vorbesc despre Picasso.
