“Cacealmaua “ gazoductului South Stream

Declaratia presedintelui Putin, in timpul vizitei in Turcia , privind abandonarea proiectului gazoductului South Stream, a provocat pentru multi o surpriza iar pentru alti, o asteptata recunoastere a esecului unui proiect, care urmarea in fapt, controlul companiei Gazprom  pe piata europeana .
 
Trebuie recunoscut faptul  ca schimbarea de directie a liderului de la Moscova este si rezultatul presiunii europene in ultimii doi ani . Daca urmarim ,insa , evolutia de la inceput a proiectului  descoperim ca sansele economice erau diminuate din ce in ce mai mult de situatia dificila de pe piata energetica .

 Pentru recuperarea celor 40 miliarde de dolari investiti ,pretul gazului ar fi trebuit sa depaseasca cu 50 % preturile prezente. Mai mult veniturile Gazprom  au scazut alarmant dupa ce pretul petrolului a cazut cu 40 % iar cererea de gaz s-a redus cu 10% fata de 2010.
In acesta situatie abandonarea South Stream  era  inevitabila, desi greu de acceptat, pentru ca se pierdea un mijloc de presiune si santaj pentru divizarea Europei in problema energetica . Sansa dominatiei Gazpromului, dar si a unui control asupra statelor centru si est european,s-a indepartat iar jocurile de la Moscova trebuie sa aleaga alte variante.
 
Si atunci ce ramane din acest “ “trambitat” proiect ?” O cacealma,  - cum a reiesit din analiza lui Vladimir Socor , Fundatia  Jamestown din SUA – deoarece South Stream  nu avea nici sursele de gaze ,spre deosebire de North Stream , si nici fondurile necesare”. In fapt Rusia a dorit blocarea realizarii gazoductului Nabucco sustinut de SUA si UE prin intimidarea investitorilir straini in proiect si acreditarea ideii ca au prioritate la gazele din Asia Centrala.
 
In fata acestei situatii , ministri de resort din Bulgaria,Slovenia ,Austria ,Croatia ,Italia Grecia si Romania au discutat cu Maros Sefcovic, comisarul european  care se ocupa de proiectul Uniunii energetice, despre posibilitatea realizarii unei piete interconectate.Sunt pasi care nu sunt priviti cu ochi buni de Rusia, dar este singura posibilitate spre un dialog european normal.

In principal,acceptarea  esecului proiectului reprezinta si o recunoastere a lipsei de viabilitate , mai mult ,a sanselor de realizare economica , pe care rusii au simtit-o de la inceput ,  dar au mascat  “descifrarea “ reala a situatiei  .  Cu toate ofertele adresate tarilor “ interesate “ pentru a impiedica o pozitie comuna in Europa  “ jocul” nu a reusit. Gazpromul a trebuit sa prezinte Kremlinului datele reale , care  alaturate starii dupa evenimentelor din Ucraina si sanctiunilor europene a obligat administratia Putin la o serie de reconsiderari economice ( precum anularea proiectului South Stream ).

The Economist ,comenteaza ce se intampla acum in Rusia, in culori destul de sumbre pentru 1915.  Rubla s-a depreciat din iunie pana acum cu 50% , banca centrala a Rusiei a marit dobanda cheie de la 15 decembrie de la 10,5% la 17% . In apararea rublei ,Finantele , incearca vanzarea a 7 miliarde de dolari iar populatia de teama inflatiei si recesiunii au invadat pentru cumparaturi ,piata electronicelor mobilelor si masinilor. Sperantele indreptate spre giganticii energetici ( Gazprom sau Roseneft )  se prabusesc incet, in conditiile in care datoriile companiilor rusesti cifrate la aproape 115 miliarde de dolari trebuie onoate pana la sfarsitul anului.In acest context “ cacealmaua “ South Streat ramane o bombonica pe un vis prea mare .