Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CHIAR AŞA I SE SPUNE: Doamna directoare, cea cu nasul mare. A fost numită directoare fără nici o explicaţie, ca şi cum, in sine, nasul ei neobişnuit de lung şi de osos ar fi fost un argument al competenţei. Şi tot aşa a dispărut. După un număr de ani, am reintălnit-o la o ceremonie oficială, dar n-am salutat-o şi nu am intrat in vorbă, fiindcă avea un nas mic. Puteam să cred că şi-l operase, dar la fel de bine puteam să cred că era altă persoană. Cănd mi-a zămbit şi m-a intrebat ce mai fac, n-am ştiut ce să-i răspund. Mă hipnotiza lipsa nasului. Era normal ca ea să se poarte ca şi cum n-ar fi avut niciodată nasul mare, dar tot atăt de normal era ca eu să nu mă pot preface că nu observ schimbarea. Probabil c-am stat cam mult cu gura căscată, fiindcă mi-a zămbit şi mi-a zis "Să vă duceţi cu toţii dracului!" Amintirea unui lucru e uneori mai stănjenitoare ca lucrul propriu-zis.
PRIETENUL DEFUNCTULUI le-a chemat, la parastasul pe care i l-a făcut, pe toate cele opt foste iubite ale acestuia. Doamnele nu se cunoşteanu intre ele şi, după ce atmosfera s-a mai detensionat din invelişul ei solemn, au ciocnit paharele cu băutură şi n-au manifestat nici un fel de suspiciuni la faptul că se găseau opt femei la masă şi nici un bărbat. Mănca-le-ar tata, a zis prietenul mortului, ce bine le stă impreună!
DEŞTEPŢII aceceptă greu prezenţa unui prost, dar proştii aceptă şi mai greu prezenţa unui deştept. Un prost, intr-o adunare de deştepţi, e o incompatibilitate, dar un deştept, la o intrunire de proşti, e o jignire. La tablouri e intrucătva la fel: un gunoi intre capodopere e şi mai gunoi, dar o capodoperă intr-o grămadă de kitschuri aduce a kitsch.
UN FAPT, la care mă găndesc adesea şi nu pot să-i dau de capăt: doamna L., despre care ştiam că are un cancer in fază terminală, i-a sunat intr-o miercuri pe toţi cunoscuţii, prietenii şi artiştii, cu care familia ei avusese relaţii mai strănse, anunţăndu-i că e posibil să moară joi. Atăt şi nimic mai mult. Cănd a precizat "Am ţinut neapărat să ştiţi", am rămas cu telefonul in mănă mult timp după ce ea l-a inchis. Avea vocea egală, lipsită de emoţie, vorbea ca şi cum anunţa un lucru din care se construiau prieteniile, un secret pentru privilegiaţi.
DEPUTATUL X nu e foarte prezent in media, dar are o seamă de absenţe extrem de apreciate.
TUDORE, observă un confrate, află că m-am prins. Tu scrii povestiri pentru ziar, pe care apoi le publici şi in cărţi. De fapt, e invers, scriu povestiri pentru cărţi, pe care le public intăi la ziar. Povestesc, deci exist!
PRIETENUL DEFUNCTULUI le-a chemat, la parastasul pe care i l-a făcut, pe toate cele opt foste iubite ale acestuia. Doamnele nu se cunoşteanu intre ele şi, după ce atmosfera s-a mai detensionat din invelişul ei solemn, au ciocnit paharele cu băutură şi n-au manifestat nici un fel de suspiciuni la faptul că se găseau opt femei la masă şi nici un bărbat. Mănca-le-ar tata, a zis prietenul mortului, ce bine le stă impreună!
DEŞTEPŢII aceceptă greu prezenţa unui prost, dar proştii aceptă şi mai greu prezenţa unui deştept. Un prost, intr-o adunare de deştepţi, e o incompatibilitate, dar un deştept, la o intrunire de proşti, e o jignire. La tablouri e intrucătva la fel: un gunoi intre capodopere e şi mai gunoi, dar o capodoperă intr-o grămadă de kitschuri aduce a kitsch.
UN FAPT, la care mă găndesc adesea şi nu pot să-i dau de capăt: doamna L., despre care ştiam că are un cancer in fază terminală, i-a sunat intr-o miercuri pe toţi cunoscuţii, prietenii şi artiştii, cu care familia ei avusese relaţii mai strănse, anunţăndu-i că e posibil să moară joi. Atăt şi nimic mai mult. Cănd a precizat "Am ţinut neapărat să ştiţi", am rămas cu telefonul in mănă mult timp după ce ea l-a inchis. Avea vocea egală, lipsită de emoţie, vorbea ca şi cum anunţa un lucru din care se construiau prieteniile, un secret pentru privilegiaţi.
DEPUTATUL X nu e foarte prezent in media, dar are o seamă de absenţe extrem de apreciate.
TUDORE, observă un confrate, află că m-am prins. Tu scrii povestiri pentru ziar, pe care apoi le publici şi in cărţi. De fapt, e invers, scriu povestiri pentru cărţi, pe care le public intăi la ziar. Povestesc, deci exist!
Citește pe Antena3.ro
