Calin, fa-te ca lucrezi

Liberalii si democratii discuta cu cutitele pe masa, intr-un COCOPO cosmetizat conform tendintelor modei din 2005, despre viitorul posibil succesor al lui Traian Basescu la Primaria Capitalei. S-a decis ca un amplu sondaj sa stabileasca cine este mai portocaliu intre Orban si Videanu. Un cotidian central anunta pe prima pagina ca Alina Mungiu Pippidi se afla in carti pentru a prelua sefia SIE, fost DIE, dupa ce si-a facut mana, pe vremea celeilalte coalitii democratice, la conducerea DEI.

Presa locala musteste de povesti suculente despre noua stabime care va lua locul baronilor, contilor, marchizilor si altor functionari "de trista amintire pesedista". Conform algoritmului, desigur.

Pe holurile ministerelor circula cu viteza ametitoare zvonuri cu privire la noii secretari de stat. Variantele se schimba de la o ora la alta, de la o zi la alta, de la o saptamana la alta si, in curand, de la o luna la alta. Numirile intarzie insa, pentru ca cei in masura sa le faca au bioritmul setat in consonanta cu algoritmul. Exista si exceptii. Mai mare peste veterinarii din tara a fost numit specialistul in caini al lui Basescu, care l-a inlocuit pe medicul de casa al patrupedelor lui Nastase, care, culmea!, ii este si nas.

La o emisiune televizata, directorul SRI trage un serios semnal de alarma: viata presedintelui este in pericol. Presa preia din zbor informatia si da cu alarma la populatie. Oamenii sunt tristi. Nu vor sa ramana fara presedintele lor iubit. Basescu ii linisteste si da asigurari ca lupta impotriva coruptiei merge mai departe. Intimidat de rinocerii din propriul partid, Adrian Nastase isi descarca mania si arma pe o turma de mistreti, pastreaza coltii, iar Tiriac argintii. Guvernul are opozitie puternica.

In acest timp, micii si mai mariceii intreprinzatori, cum ar veni electoratul traditional al PNL, fac treispe-paispe in as teptarea unor decizii definitive privind impozitele aferente anului 2004, iar pensionarii iubitori de social-democratie asteapta infrigurati vesti despre recorelarea pensiilor. Ca doar domnul presedinte-premier-primar general a promis in campanie. Si a mai spus ca nu va ezita sa-si suflece mainile pentru a lucra cot la cot cu Guvernul. Deocamdata are manecile suflecate doar pentru a se spala pe maini.

Dupa ce si-a incordat muschii la reprezentantul FMI din Romania la inceputul anului, premierul Tariceanu si-a indulcit brusc discursul cand a dat piept cu delegatia venita de peste Ocean. Care a fost de acord cu marea revolutie fiscala liberalo-democrata, cu conditia gasirii unor solutii alternative pentru echilibrarea bugetului. Care solutii exista, dar suna al naibii de rau pentru contribuabili, carora in campania electorala nu li s-a spus nimic despre avalansa de masuri compensatorii, ci doar despre "imbunatatirea colectarii" si "scoaterea la lumina a economiei gri".

Nu cred ca cineva ar dori sa fie acum in pielea primului-ministru. Care, probabil, nu mai stie cum sa se imparta si la care telefon sa raspunda mai intai. La cel de la Cotroceni, la cel de la PNL, la cel de la Alianta, la cele de la ministere, la cel de la Bruxelles, la cel de la FMI? Ce sa faca mai intai: sa stabileasca candidatul la Primarie (grea misie: daca iese Orban, se supara colegul de guvern, daca iese Videanu, ramane cabinetul in trei cilindri), sa numeasca secretarii de stat (cum sa imparti atat de putine paie la atatia… pretendenti?), sa-l dea afara pe insurgentul de la Covasna, sa schimbe presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, sa "raceasca" economia "supraincalzita" de Guvernul Nastase, sa scada fiscalitatea, sa tina piept inflatiei sau sa mearga la televizor?

Grea misie guvernarea asta. Si uite-asa ajungem la vorba lu’ Dinescu: Calin, fa-te ca lucrezi!