Căluşul în gura legii

S-ar putea spune vreo noutate imbucuratoare despre cum functioneaza legea impotriva raului (hotie, coruptie, violenta, abuz)? Arestarile preventive n-au condus aproape niciodata, in cazul celor din politica sau a familiilor lor, la vreun rezultat de condamnare ferma dupa lege. In ce priveste neaplicarea legii, ocolirea ei sau reaua ei interpretare avem un trecut la nesfarsit nou. Si niciodata o noutate asteptata care sa dureze, sa ne dea sentimentul ca ar ramane permanent noua.

Zilele trecute urmaream doua documentare excelente despre 'Jaful padurilor din Romania' in prezenta unui mare numar de specialisti care se straduie sa mai spuna acelora care vor sa-i asculte cat de grava e situatia si ce frumoase proiecte s-ar putea realiza. In randul ascultatorilor nu se afla guvernantii. Ei prefera statistici mincinoase si interesate in locul uratei realitatii. Cum spunea Sfantul Augustin: 'Ei vand cuvinte cu care sa invinga, ei insisi fiind invinsi de lacomie'. Omul are libertatea de a fi el insusi, de a nu face rau. Meritul cel mai mare e poate chiar acesta. Autoritatea legii nu poate functiona in confruntarea cu complicitatea dintre politica si afaceri ilegale, corupte. Aceasta complicitate pune calusul in gura legii.

M-am gandit adesea daca si in ce fel se poate stavili complicitatea co­rup­­tiei institutionale. In Epistola catre Romani a apostolului Pavel este explicata experienta libertatii: 'Am vointa, dar nu puterea de a face bine. Caci nu fac binele ce as vrea sa-l fac si fac raul pe care il urasc' (7:18). Influenta corupatoare a puterii este evidenta nu doar in textele biblice, ci este demonstrata in cercetari re­cen­te din domeniul neurostiintelor so­ciale. Oameni obisnuiti testati asu­pra atitudinii lor in situatia in care ar avea putere asupra altora, intr-o proportie incredibil de mare de pana la 45%, tind sa profite de cei aflati sub controlul lor, inclusiv si mai ales prin furt. Cand in realitatea ce o traim, grupul complicitatii compacte al gu­ver­narii apuca pentru sine o mare par­te din 'placinta' publica, socie­ta­tea e in pragul unui mari tulburari. Ni­meni nu e imun in fata coruptiei. Le­gea exista, vegheaza si loveste tocmai din acest motiv. Cu o singura si esen­tiala conditie, ca cei care se afla la varf sa recunoasca faptul ca si ei sunt coruptibili. In intreaga lume dezvoltata sau dornica de dezvoltare se duce o ba­ta­lie pentru o guvernare deschisa. Cea inchisa e facuta din 'oamenii mei', oameni de incredere. Oameni de nimic daca n-ar fi oameni de in­cre­de­re. Reteta guvernarii inchise e foar­te simpla. Apare vreo acuzatie publi­ca la adresa guvernarii? Raspunsul e de mult stabilit. ?Nu stim, nu s-a do­ve­dit inca nimic, vom examina, vom lua masuri.' Eventual se tine o confe­rin­ta de presa ca exercitiu de 'transparenta? cu informatii mincinoase. Pentru oamenii zilelor noastre care ne conduc destinul national, versiu­nea adevarului e chiar neadevarul. Le­gitimitatea dobandita prin fals si min­ciuna devine, firesc, autoritatea exer­citata prin alt fals si alta minciuna. Lumea pe care o traim parca nu mai are nici o legatura cu lumea in care traim.

In penultima zi a vietii sale, Steve Jobs, supercreatorul super-Apple-ului, lansa iPhone 4S si se spune ca l-a citat, cum o mai facuse de multe ori, pe celebrul hocheist Wayne Gretzky: 'Un bun hocheist joaca acolo unde se afla pucul; un mare hocheist joaca acolo unde se va afla pucul". Lumea in care traim se bazeaza pe multa imaginatie si avanseaza uneori mai repede decat gandul despre viitor. Pucul la care se gandea Steve Jobs era ideea noua si produsul cel nou care incanta, fascineaza si cuceresc oamenii. Care e pucul in jocul politic romanesc? Ideea manipularii oamenilor si produsul ei cel mai constant, coruptia. Lehamitea oamenilor si renuntarea sunt exact cele pe care le asteapta sistemul puterii corupte. Urmeaza astfel schimbarea prin neschimbare.