Când luăm de coarne un taur mort...

Anul trecut, premierul Boc declara senin că PDL este singurul partid care a acceptat "să-şi elimine oamenii din administraţie" pentru a reduce cheltuielile publice. Hilar, nu? Pentru că recunoştea, în felul ăsta, că PDL îşi vârâse sumedenie de oameni în administraţie. Mai mult decât atât, părea că partidul are un drept sfânt la aceste scaune, din moment ce elibe­rarea lor (cu totul îndoielnică, de altfel) era prezentată publicului ca un sacrificiu istoric.

Sistemul băsescian îşi bazează esenţial retorica pe ideea de premieră. "Suntem cei dintâi care au luat ta­urul de coarne!", repetă în neştire, pe toate holurile şi pe toate scările, Emil Boc.

"Pentru prima dată", PDL face reformele necesare în administraţie, sănătate, în sistemul de pensii, în justiţie, învăţământ, ordine pu­blică, drept penal şi drept civil. E aproa­pe nedrept că un asemenea regim reformator şi revoluţionar nu are parte şi de o simbolistică proprie mai complexă. Revoluţia franceză a schimbat numele anilor şi ale lunilor, de ce nu am avea şi noi, de pildă un "ca­lendar traienal", care să garanteze tuturor românilor zile şi luni mult mai frumoase?

De fapt, realitatea e mai simplă şi mai tristă. Din interese personale şi de grup, Traian Băsescu a împins toate domeniile esenţiale ale societăţii pe marginea prăpastiei şi acum se chinuie să le menţină în viaţă. El nu face reforme, încearcă să împartă două paie la şase măgari în vreme ce oamenii partidului încearcă să mai pună mâna pe încă unul din paiele rămase.

Rădăcina răului se află mai ales în 2009, anul când nu s-a luat nici o măsură anticriză pentru că Traian Băsescu să fie reales în relativă linişte. Nu sunt însă mai puţin importante nici primele patru luni din 2010, când s-a cheltuit în voioşie în timp ce nimeni nu avea curajul să recunoască faptul că visteria s-a golit. O spune limpede Sebastian Vlădescu, mi­nistrul de Finanţe pe atunci.

Aşa că nu se reformează sistemul de sănătate ca să funcţioneze mai bine. Se închid spitale pentru că nu mai avem doctori şi doctorii. Se pun biruri noi şi preţuri noi. Asta nu e reformă. E îndepărtarea sănătăţii de cetăţean. Nu se reformează administraţia, se dau afară oameni şi se micşorează lefuri. Aceleaşi propoziţii sunt valabile şi pentru apărare, şi pentru ordine publică.

Avântul revoluţionar pedelist a adus România într-un serios deze­chi­libru politic, economic şi social. Un studiu publicat zilele trecute de Wall Street Journal arată că ţara noastră are cel mai mare po­ten­ţi­al de revoltă socială din toată Uniu­nea Europeană. Şi nu degeaba. Supape democratice tradiţionale cum ar fi dialogul social au fost de mult înlocuite de bătaia pumnului în masă, iar în valul general de incompetenţă şi dispreţ, nici o categorie socială nu se mai simte protejată în interesele ei fireşti.

E posibil ca în faţa oglinzii de la baie, domnul Boc să se închipuie ţinând în mâini coarnele taurului, dar asta nu mi se pare un gest de curaj politic. Pentru că bietul animal e mort de mult. Aşa cum stau să moară şi vacile de muls ale actualei puteri.