Cand marfa se vinde singura pentru ca oricum n-are de ales...

"La trei plasme." Asa ar trebui sa se numeasca magazinul in care am intrat intr-o doara.

Un magazin de cartier bun, cu gresie pe jos, spoturi directionale, imitatie de lemn pe pereti si imitatie de vanzatori la nivelul solului. In departamentul de televizoare, unde m-au dus instinctele baietesti (si nevoia de a scrie acest articol), tronau trei plasme de mari dimensiuni. Iar langa ele pierdea vremea un tanar, care mi-a venit fericit in intampinare. "Buna ziua, sunt Ionut, cu ce va pot ajuta?" Bietul de el, nu stia ce vipera ii intrase in magazin! Zambind la fel de fericit, l-am intrebat intr-o doara cel mai simplu lucru din lume (cum facea altadata cu mine Mihai Popescu, proful de franceza dintr-a opta): "Ce rezolutie are plasma asta?".

Vanzatorul s-a uitat un pic incurcat la mine. Nu stia. Dar si-a revenit repede si l-am vazut ca priveste oarecum mai relaxat spre ecranul de care intrebasem. Minune! Sub ea era o eticheta cu caracteristicile tehnice care, dupa socoteala lui, l-ar fi putut salva. Nu stia insa un lucru: Departamentul de Marketing al magazinului decisese altfel. Rezolutia plasmei nu era un subiect de discutie. Si e de inteles: cand ai stocuri din modele oleaca mai in varsta, e bine sa incerci sa-i convingi pe oameni ca toate plasmele sunt la fel.

Ei bine, nu sunt. Dar nici nu sunt 1.000 de feluri, ci doua mari si late: cu rezolutie standard (circa 800 x 400) sau cu inalta definitie (circa 1.400 x 800). Exista si o varietate intre, dar nu va mai incarc memoria. In interiorul acestor doua mari feluri de plasma exista infinite variatiuni si marci, dar adevarul adevarat e ca majoritatea producatorilor isi cumpara plasmele de la gura cuptorului (China sau Japonia), le adauga circuite dupa gust si le vand sub numele lor. Marii producatori insa se respecta si aici: Panasonic are fabrica, la fel si Samsung. Asta le permite sa fie primii pe piata cu tehnologiile cele mai noi.

V-am spus toata teoria asta pe scurt si foarte simplificat. Nu era greu pentru vanzatorul Ionut s-o afle - Netul e plin de exemple, iar magazinul lui avea sigur o conexiune. Asta ar fi insemnat insa ca omul sa-si respecte meseria. Aceea de vanzator, care intr-un magazin de electronice inseamna mult mai mult decat sa stii 20 de cuvinte goale si pretul.

Ionut e mai degraba regula decat exceptia. Nu am intalnit pana acum un vanzator de electronice care chiar sa stie la ce e buna cu adevarat marfa lui. Pe care sa vezi pasiune sau macar minimul efort de a deschide manualul de instructiuni al computerului, camerei video. Pentru toti, a fi vanzator e munca necalificata, o slujba intermediara pe drumul spre management si glorie... Ei bine, am o veste proasta pentru tine, Ionut. Chiar si managerii porniti de jos au avut o calitate: si-au stapanit perfect fiecare meserie. Chiar si cand aceea era de maturator...